A trecut un an…

A trecut un an. Un an de când fixam o ușă alba de termopan pe care era un semn mare de intrare interzisa. Un coridor lung, colorat în galben și verde pe care nu exista nici măcar o băncuța, doar niste bare dezmembrate deja de multi oameni care au asteptat ca si noi un semn.
Urmăream fiecare asistenta care intra și fiecare mișcare a ușii.  Din când în când se deschidea și vedeam mai multe camere. Oare în care e? O fi bine? Ce s-o întâmpla acolo?
Cred ca au fost cele mai lungi doua ore din viața mea de pana acum.
Cum ai putea reacționa când nu știi ce va ieși de acolo?
Îmi amintesc senzația pe care am avut-o când am ținut în mana hârtia și pixul cu care trebuia sa semnez. Era considerat afazic, așa ca doar rudele aveau dreptul sa semneze acordul pentru operație. 
Îmi amintesc doctorița care a venit la mine iritata de faptul ca i-am verificat trecutul înainte ca sa mă asigur ca e o varianta buna. A venit și mi-a explicat ca e posibil ca în urma operației sa nu poată vorbi sau sa nu mai poată înțelege ce se vorbește în jurul lui. M-am dus la el și i-am explicat. Ridica din umeri, cu tot universul răvășit,  spunând doar „nu știu ce sa fac”.
Omul care m-a învățat sa știu ce sa fac a rămas brusc fără soluții. El care rezolva orice și se descurca în orice situație, brusc nu putea sa își descurce propria situație. 
„Poate e totuși de la căzătura aia pe care am tras-o! ”
„Tăticule,  doctorița spune ca nu e aia!”
„Pai și atunci ce am?”
„E cancer, tăticule! Acum trebuie sa vedem de unde e pornit!”

Un scenariu care s-a repetat în fiecare zi timp de aproape doua săptămâni.

Un discurs pe care îl repetam în fiecare dimineață în drum spre spital ca sa fiu sigura ca nu mi-a pierit curajul!

A trecut un an. Un an care ne-a schimbat pe toti, care ne-a făcut sa nu mai luam lucrurile de parcă ni se cuvin, care ne-a făcut sa apreciem altfel timpul pe care îl avem. Ne-a făcut sa nu mai credem în „mie nu mi se poate întâmpla”.

Nu pot decât sa îmi doresc sa fie cât mai mulți, iar experiența asta sa rămână doar semnalul nostru de alarma!

4 gânduri despre &8222;A trecut un an…&8221;

Stiu ca ai o părere despre asta! Imi poți spune aici: