Mi-am băgat copilul la bazin. De regula intru cu el, dar de data asta chiar nu am mai avut energia necesara, așa ca m-am așezat confortabil într-un fotoliu și butonez telefonul.
Lângă mine, la o alta masa, este un tată cam cu același program. Vorbește la telefon de când m-am așezat eu. Îi explica unei doamne diverse chestii. Unde sa își găsească nu știu ce device-uri, ce preturi sunt pe piața etc. Îi vorbește cald, dar autoritar în același timp. Din nu știu ce motiv îmi tot atrage atenția.

La un moment dat îl văd ca își ia telefonul de la ureche și priveste la ecran. Își cere scuze, dar trebuie sa răspundă la un alt apel. Instant i se schimba tonalitatea și mă gândesc ca l-a sunat cineva sa îl întrebe de serviciu. Autoritatea de mai devreme se transforma în agresivitate și ușor dezgust. Este tot o doamna. Din nou sunt atrasa de conversație. O cearta ca nu e în stare sa se organizeze, ca nu o sa reușească niciodată sa ajungă la timp pentru ca întotdeauna e foarte haotica. O mai repede cu câteva chestii, după care îi spune taios „Hai ca n-am chef de de-astea și vorbeam cu Ioana!…..Pai acum ce fac? Nu vorbesc cu tine? Dar deja mi-ai tăiat tot cheful! …..Și cam ce ai vrea tu sa se schimbe? ….Mda…Mulțumesc pentru răspuns. Mai bine ajungi tu la timp și mai vorbim.”

Termina discutia și se întoarce linistit la cealaltă conversatie, explicând ca îl sunase pentru ca se plictisea pe drum și nu are chef sa mai vorbească despre asta. Reia discuția despre căști și accesorii. Păcat ca nu poate sta prea mult ca din nou îl deranjează soția. Raspunde tot fara chef. Urmeaza o seroe de da și nu pentru încă vreo câteva minute.

Stau și urmăresc și nu mă pot abține sa nu mă gândesc cum reușești sa ajungi așa? Când se transforma partenerul tău de viață și de discutie în partenerul tău de pe câmpul de bătălie? Când începem sa simțim nevoia sa ne măsurăm forțele și nu sa ni le unim? Cum se poate ajunge in faza in care cel care ar trebui sa îti fie cel mai apropiat sa reușească sa trezească în tine cele mai josnice reacții și sentimente? Chiar nu putem sa evitam asta?
Citeam într-o carte ca după primii doi ani de relație, dragostea este o decizie rationala, pe care o iei în fiecare zi.
Așa o fi. Doar ca de multe ori se întâmplă să fim atât de înverșunati, încât sa nu ne mai putem întoarce. Așa ca unii prefera câmpul de lupta.