– Mami, ce faci acolo?

– Citesc un e-mail mami, de ce?

Trece binisor in spatele meu si isi arunca ochii in telefonul meu.

– De la cine e mail-ul, mami?

– De la o doamna cu care vorbesc pentru un articol.

Sta ganditor putin si apoi ma intreaba:

– Mami, ce inseamna cancer?

– Cancerul este o boala, mama.

– Cum a avut tataie?

– Da, puiule! Cam asa.

– Crei ca eu o sa fac cancer vreodata?

– Iubirea mea, mami face tot ce ii sta ei in putinta sa nu faci. Nu iti poate da nimeni nici o garantie, dar nu putem decat sa traim sanatos si sa speram ca asta va fi suficient. Dar sa nu uiti niciodata ca trebuie sa ai grija si de corp, dar si de suflet! Bucura-te de toate lucrurile pe care le faci si de toata dragostea pe care mami si tati ti-o dau si cauta numai energie frumoasa in jurul tau!

Senzatia dureroasa a mai stat cu noi cateva zile. Durerea aia de imposibilitate. Ai vrea sa poti sa iti protejezi copilul si de o ciupitura de tantar. Nici un scenariu negru nu intra in calculele noastre atunci cand ne aducem minunile pe lume. Dar din pacate nu le putem garanta nimic.

Pe Andrea am gasit-o tot pe  grupul de mamici creative si harnicute, WAHM. A postat niste obiecte colorate, asa, pe sufletul meu si mi-a atras instant atentia. Apoi am citit povestea ei si m-a cucerit pe veci.

1. Cine esti? Spune-mi cateva cuvinte despre tine.

Ma numesc Andrea, am 36 de ani, sunt casatorita si mama a doi baieti de 7 si 11 ani. De profesie sunt profesoara de limba germana si traducatoare, dar am lucrat mai mult in alte domenii inainte de 2012, iar de anul trecut am pornit propria mea afacere cu jumatate handmade, jumatate cursuri de germana si traducere.

De handmade ma ocup de cand ma stiu, intotdeauna am facut cate ceva, inca din gradinita crosetam hainute pentru papusile mele si coseam. Am avut o bunica care m-a molipsit cu tot ceea ce tine de lucru manual si gatit.

In liceu am facut si vandut bratari si coliere din samburi si bratari de prietenie. Din 2008 am descoperit, si de atunci incerc sa ma perfectionez, tehnica decupajului (servetelului). Atunci am mostenit colectia de servetele a surorii mele si nu stiam ce sa fac cu ele. Am facut si bijuterii, iar de anul trecut am descoperit si pirogravura.
Intre 2012-2016 am petrecut mult timp la spital si la tratamente cu baietelul meu cel mic, diagnosticat cu leucemie. In aceasta perioada am creat si vandut bratari innodate de prietenie. Am considerat si consider inca, ca fiecare nod este o rugaciune pentru ca baietelul meu sa se insanatoseasca, si slava Domnului el se afla acum in remisie, si a inceput scoala.

Anul acesta avem onoarea sa reprezentam Romania la a 16-a Conferinta a copiilor bolnavi de leucemie organizata la Ankara, Turcia, asa ca am lucrat mai cu spor, pentru ca din ceea ce vand vreau sa finantez o parte din costurile pentru participarea noastra aici.

2. Cum ai inceput sa creezi?

Inotdeauna simteam nevoia de a crea ceva, dar pana in 2008 nu simteam nici o tehnica aproape de sufletul meu. Crosetatul, bijuteritul imi plac si acum, dar parca ma regasesc si ma linistesc cand incep sa vopsesc, sa decorez un obiect, fie ca este o cutie, un tablou, orice. Simt cum lucrurile revin la normal, orice s-ar intampla in jurul meu. E terapia mea. La fel este si cu pirogravura. Si imi place foarte mult mirosul lemnului ars 🙂

3. Cum ai ajuns la brandul tau?

Am incercat sa caut un nume special, care sa aminteasca oamenilor de produsele mele si tatal meu a fost cel care m-a indrumat spre acest nume. La inceput am creat doar pentru noi, apoi, cum nu m-am putut opri, am inceput sa imi vand creatiile. Anul trecut m-a complimentat cineva la un targ, ca deja sunt un brand cunoscut, lumea ma cunoaste. De obicei particip la mai multe targuri, inclusiv prin tara si m-a bucurat tare sa constat ca deja oamenii ma numesc brand si ma recunosc.

4. Ce te inspira?

Multe lucruri. Copiii mei, un buchet de flori, un zambet, un citat, si intotdeauna vremea buna, cu mult soare, daca se poate, daca este vreme rea parca nu am inspiratie deloc.

4. Ai simtit vreodata ca nu mai vrei sa continui? Ce te-a motivat sa continui?

Cand am lucrat foarte mult la locul meu de munca anterior, pur si simplu nu gaseam timp sa fac ceea ce-mi place, dar simteam ca nu pot trai fara sa creez. Asa ca dupa o lunga perioada de timp am reinceput, am furat din timpul alocat curateniei sau somnului, si incetul cu incetul am facut o rutina fara de care nici azi nu pot exista. Pot spune ca exist datorita faptului ca pot crea. Orice, oriunde. Chiar si cand am fost in spital, dupa doua saptamani am cerut sa-mi aduca atele, si innodam muuuulte bratari, eliberandu-mi mintea de griji si linistindu-ma, nod cu nod.

4. Ai vreo creatie preferata? Care e povestea ei?

Pot sa zic toate? Dar sa fiu mai specifica, in afara cutiilor si tablorilor realizate cu tehnica servetelului imi place sa creez tablitele pirogravate cu citate sau aforisme si cu desene, unele fiind haioase si oamenii, trecand pe langa masa mea la targuri se opresc intotdeauna si zambesc, citindu-le. Nu este om care sa nu plece zambind de la masa mea. Acesta e cea mai mare satisfactie 🙂

Iar dulceata de ganduri, care se poate “degusta” la targuri, iarasi este un “copil” drag, deoarece fiecare citat este ales atent si pus cu grija acolo, special menit sa binedispuna.

7. Cum esti ca mama?

Daca ii intrebi pe baieti, o sa-ti raspunda ca sunt severa, dar prietenoasa si haioasa, cel mic chiar mi-a zis ca sunt cea mai haioasa mama din lume. Imi place sa petrec timp cu ei, cream impreuna, ma ajuta cand am nevoie, si chiar vin din cand in cand la targ cu mine, daca este si atelier pentru copii. Desigur abia asteapta sa vand ceva ca sa pot sa le cumpar ceva de la ceilalti creatori. Imi plac enorm povestile lor, putem vorbi despre orice si sper din tot sufletul ca asta sa nu se schimbe niciodata. Din cauza problemelor prin care am trecut sunt un pic mai grijulie decat alte mame, cred, dar incerc sa nu le transmit nelinistea mea sufleteasca, care ma bantuie din cand in cand.

8. Ce spun copiii tai despre ce creaza mama lor?

Le place, imi dau sugestii, ce si cum sa fac, si sunt foarte mandri de mama lor artizana. Deseori, intrebati de ocupatia parintilor, uita, ca eu sunt de fapt profesoara, si numai dupa aceea artizan, dar cred ca in ultimul an am ajuns la un egal amical in acest domeniu :-))

8. Unde ai vrea sa ajunga brandul tau?

Sincera sa fiu, nu m-am gandit la acest lucru. Mie imi place sa creez, sa ma duc la targuri, sa ma perfectionez si sa ma dezvolt, sa experimentez cu diverse tehnici. Foarte multi nu stiu, ca un brand nu se rezuma doar la nivelul creatiei, trebuie sa faci si  achizitia marfurilor, sa fii si tamplar, sa te pricepi la marketing, sa incerci sa fii cat de cat bun in relatiile cu publicul, sa fii postas, si pe langa toate astea mai esti si sotie, si mama, si profesoara in cazul meu. Avand un home-business, fiind o mama care lucreaza de acasa inseamna ca esti acolo 24 de ore din 24 (+/- cateva ore), si aceasta este si asteptarea clientilor care iti scriu la ora 10 seara.

Dar revenind la intrebare: mi-as dori sa am un mic webshop, in afara facebookului, si mi-as dori sa ajung in mai multe localitati la targuri. Si as vrea sa continui sa creez zambete pe fata tuturor, care se intalnesc cu mine si produsele mele. J

Asa am cunoscut-o eu pe Andrea. Pe ea si creatiile ei le gasiti pe facebook.com/mandibohandmade.

Va incurajez din suflet sa intrati si sa vedeti produsele. Nu uitati ca orice minunatie va luati de la ea o vor ajuta sa stranga si banii pentru a merge la conferinta de leucemie care va avea loc in Turcia peste doua saptamani.

Pentru ca i-am cerut mai multe informatii pentru cei care poate vor dori sa contribuie, mai jos gasiti raspunsul ei:

„Fundatia Lösev din Turcia organizeaza intre 27 mai – 2 iunie a 16-a conferinta a copiilor cu leucemie, 3 zile in Ankara si 3 in Antalya. Anul acesta Asociatia „Impreuna pentru Copiii cu Cancer” a primit aceasta invitatie si noi am fost cei alesi, adica baietelul meu Matyas de 7 ani. Sunt invitati din mai multe tari cate un copil diagnosticat cu leucemie, intre 6-14 ani, aflat in remisie, impreuna cu un parinte, acesta insemnand ca noi vom fi ambasadorii Romaniei la acest eveniment. Este important pentru noi pentru ca putem intalni alti pacienti de varsta baietelului meu, aflam despre modalitatile de tratament si despre viata post-tratament, ne putem spune si noi povestea noastra si doua vise ale baietelului meu pot deveni realitate: sa zboare cu avionul si sa vada marea 🙂

Fundatia acopera toate costurile de pe teritoriul Turciei, noi trebuie sa acoperim costurile de transport, biletul de avion dus-intors la Ankara, care costa 477 Euro. Alte costuri: am facut pasaport pentru mine, am cerut cartile de sanatate europene, urmeaza sa fac asigurare de sanatate pe acea perioada pentru amandoi, si chiar azi am aflat, ca trebuie sa refacem pasaportul baiatului pentru ca expira la mai putin de 6 luni de la data plecarii din Turcia. Costuri sunt, si as vrea si eu sa contribui la acoperirea lor, macar o parte, prin vanzarea produselor realizate de mine la targuri si online.

Daca doriti sa cumparati, va astept pe facebook.com/mandibohandmade, pentru donatii pe paypal.me/mandibo sau in cont bancar personal, pentru firme pot da un contract de sponsorizare care se poate plati in contul Asociatiei.

Contul personal este: Mados Andrea-Anna, Banca Raiffeisen, filiala Salonta, Cont IBAN: RO89RZBR0000060009752238″