Încerc să nu mă uit înapoi!

Cu cât e pauza mai mare, cu atât mai greu pare!

Mi se pare că m-am schimbat atât de mult în tot timpul ăsta, că am evoluat, am trecut la un alt nivel. Și totuși… Toate din spate sunt nu doar trecutul meu, sunt eu, într-o altă etapă. Sunt eu înainte să încerc să găsesc sensul. Sensul vieții mele și sensul meu. Înainte să trec dincolo de rolurile mele.

Am trecut de la artist aspirant la artă ca hobby, la iubire de frumos ca parte din mine. De la negarea abilităților și capacităților mele la acceptarea lor și încercarea de integrare a lor. De la mama full time la acceptarea femeii și a tuturor celorlalte roluri din viața mea. De la angajat la antreprenor. Cu teamă și frustrare la început, dar transformând fiecare zonă în noua mea zonă de confort. 

A fost un drum lung, cu suișuri și coborâșuri, cu multe provocări, cu nopți nedormite, o adevărată Călătorie a Eroinei, așa cum învățăm în cărțile de psihologie. A fost un drum în care de multe ori m-am simțit sub pământ, dar doar pentru a regăsi apoi combustibilul cu care să ies la lumină. Nu a fost ușor, dar a meritat fiecare etapă în parte. Fiecare noapte nedormită și-a găsit locul în panoul larg al experienței mele. A dat sens noii mele realități, a șlefuit varii colțuri ale identității mele și m-a adus mai aproape de cine sunt cu adevărat. Am învățat că fiecare cădere a fost, de fapt, o pregătire pentru următorul salt. Că frica nu este un semn de slăbiciune, ci doar un indicator al locurilor în care creșterea este posibilă. Și că, uneori, drumul către tine însuți presupune să te pierzi puțin înainte să te regăsești cu adevărat.

Acum, privesc înainte cu o claritate pe care nu am mai avut-o până acum. Știu că vor fi zile bune, dar și unele mai înnegurate. Știu că fiecare etapă în parte ajunge la un moment dat la un sfârșit, fie ea una pe care ne-o dorim sau nu. Nu pentru că am toate răspunsurile, ci pentru că am învățat să pun întrebările potrivite. Nu mai alerg după perfecțiune, ci mă las condusă de autenticitate. Și, poate cel mai important, am descoperit că nu trebuie să aleg între toate părțile mele – ele coexistă, se împletesc și se completează. În acest moment, știu că fiecare etapă a fost necesară și că, indiferent de direcția în care merg, port cu mine fiecare lecție, fiecare vis și fiecare versiune a mea. 

Sunt toate, și totuși, și ceva în plus!