Cum se văd emoțiile la 8-10 ani

Cum învață copiii între 8 și 10 ani să-și recunoască emoțiile și cine devin în această etapă

Între 8 și 10 ani, copilul tău trece printr-o transformare profundă – una mai puțin vizibilă decât pașii primilor ani, dar mult mai importantă pentru cine va deveni. Este perioada numită „mica școlaritate” (6-10 ani), în care copilul face saltul de la jocul spontan și gândirea magică, la înțelegerea logică a lumii, o trecere către construcții formale, informații și cunoștințe pe care trebuie să și le însușească. Toate aceste cunoștințe trebuie demonstrate în fața unei autorități (învățătorul) care are drept de comentare, corectare și aprobare.

Dar trăirile sale interioare rămân intense, nuanțate și uneori greu de pus în cuvinte.

În această etapă copilul:

• devine conștient de sine ca persoană unică, cu emoții, dorințe și opinii proprii,
• își caută locul în grup și învață să se compare cu ceilalți,
• începe să construiască o imagine de sine bazată pe feedback-ul primit,
• învață să-și regleze emoțiile, dar are încă mare nevoie de ghidare blândă și de un cadru sigur pentru exprimare.

(Florinda Golu)

Este o vârstă în care joaca încă e limbajul preferat, dar în spatele acestui limbaj se află întrebări mari: „Ce simt?”, „E în regulă să fiu așa?”, „Sunt la fel ca ceilalți?”, „Cum mă văd ceilalți?”.

Tocmai de aceea, activitățile care pun în centru emoțiile, exprimarea creativă și jocul ghidat, devin esențiale. Ele nu sunt doar „distracție”, ci instrumente prin care copilul învață să se cunoască, să se accepte și să relaționeze armonios cu ceilalți.

Cele mai frecvente provocări emoționale între 8 și 10 ani

Deși par „mari” și mult mai responsabili decât în anii anteriori, copiii de 8–10 ani navighează printr-o lume emoțională bogată, uneori copleșitoare. Iată cele mai des întâlnite provocări în această etapă:

1. Dificultatea de a-și exprima emoțiile în cuvinte

Copiii simt intens, dar nu au întotdeauna vocabularul necesar pentru a spune clar: „Sunt dezamăgit”, „Mi-e teamă că nu sunt suficient de bun”. În lipsa exprimării verbale, emoțiile ies la suprafață prin comportamente: retragere, izbucniri de furie, anxietate înainte de teme sau competiții.

2. Compararea cu ceilalți și frica de eșec

Este vârsta în care copiii se privesc tot mai mult prin ochii colegilor și adulților. Asta poate duce la îndoială de sine, perfecționism sau respingerea propriilor emoții („Băieții nu plâng”, „Nu trebuie să fiu furios/furioasă”).

3. Confuzia între gânduri și emoții

Mulți copii spun „mă gândesc că o să greșesc” în loc de „mi-e frică”. Ei încă învață să diferențieze ce simt de ceea ce gândesc – o abilitate crucială pentru autoreglare.

4. Nevoia de apartenență și teama de a fi diferit

La această vârstă, prieteniile devin surse de validare, dar și de anxietate. Copilul poate încerca să-și ascundă emoțiile „mai sensibile” pentru a nu părea slab sau ciudat. Cea mai mare dorință este să fie plăcuți, acceptați de prietenii și colegii lor și un ”astăzi nu mă joc cu tine” se poate transforma în cea mai mare respingere pentru ei.

Cum ajută joaca, creativitatea și arta în integrarea emoțiilor

Este importantă în această perioadă, dar nu numai, experiența trăită cu sens. Explicațiile teoretice nu sunt întotdeauna primite cu deschidere la această vârstă, ci activitățile în care copilul simte, exprimă, creează și înțelege prin acțiune. Succesiunea de elemente îl ajută să învețe cum funcționează lucrurile, cum se poziționează el în această lume, dar și faptul că fiecare acțiune are o consecință.

🎨 Arta: o „manifestare sigură” pentru emoțiile neexprimate

Pictura, desenul, modelajul oferă copilului o cale de descărcare emoțională fără judecată. Acolo unde cuvintele lipsesc, culoarea și forma vorbesc.

🕺 Mișcarea și dansul: reconectarea emoțiilor cu corpul

Corpul este primul loc în care emoțiile trăiesc și se simt. Prin dans sau jocuri de rol, copiii pot identifica amprenta personală a emoției în propriul corp, dar pot „îmblânzi” furia, pot „îmbrățișa” tristețea sau pot „elibera” frica.

🎭 Povestea și jocul simbolic: punți între realitate și înțelegere

Prin povești (precum „Povești din Regatul Coloria”, folosită în atelierul nostru), copilul învață că emoțiile nu sunt ceva „greșit”, ci resurse care ne ghidează. Așa apar empatia, autoreglarea și capacitatea de reflecție.

Ce am pregătit noi pentru micuții exploratori?

O serie de trei ateliere, care se vor desfășura în luna iulie – 15, 22, 29 iulie, sub numele ”Emoții în culori”, care explorează emoțiile și le ajută să iasă la suprafață prin mijloace creative.

Ce oferim în atelierul „Emoții în culori”

Prin jocuri ghidate, artă și activități de grup, atelierul nostru îi ajută pe copii:

• să își recunoască emoțiile, chiar și rușinea sau vinovăție,
• să le exprime într-un mod creativ, autentic și sigur,
• să găsească resurse interioare pentru a le gestiona,
• să își dezvolte empatia, respectul de sine și exprimarea personală.

Totul se întâmplă fără comparație, fără presiune, fără așteptări de performanță – doar cu încredere, căldură și bucuria descoperirii de sine.

Între 8 și 10 ani, copiii au nevoie de mult mai mult decât exerciții la matematică și teme bine făcute. Ei au nevoie să învețe cum să fie prieteni cu emoțiile lor – și să știe că, oricât de colorate ar fi trăirile din interior, ele sunt valide, valoroase și le aparțin.

La atelierul „Emoții în culori”, oferim exact acest spațiu: un loc în care copilul tău se poate cunoaște pe sine, în siguranță și în joacă.

Rezervă locul pentru copilul tău sau cere mai multe informații la:

✉️ office@colorbrands.ro

📞0726200925

Photo by Dragos Gontariu on Unsplash