Doamne, cat suntem de defecți! 

O generație întreaga de părinți frustrați, veșnic în căutare de sine, și veșnic în încercarea de a face ce trebuie, cum trebuie! 

Ne-am născut din frustrarea unor oameni care ne-au făcut ca sa ne pupe în somn și ne-am trezit, la rândul nostru, făcând copii pentru ca asa trebuie. Trebuie sa plantezi un copac, sa faci un copil si sa faci o casa. Nu asa era? 

Am ajuns sa avem niște copii cu care nu știm ce sa facem. Avem varianta de a ne comporta ca părinții noștri, deși ne-am jurat ca nu vom face ca ei, sau sa facem altfel, dar cum? 

Stau pe un coridor lung și ticsit de părinți, bunici și bone și aștept copilul sa termine ora de dansuri. Am o ora la dispoziție. O ora în care ma uit în stânga și în dreapta și observ generații, mentalități și comportamente.

O mămică smucește de o fetita care plânge continuu „nu vreau sa plecaaaaam”. Mama ii răspunde: „nici eu nu vreau”. O mai smuceste putin. „De ce nu vrei sa intri? Am venit la dansuri și tu nu vrei sa intri!” Nu mai aud ce spun, ca deja au coborât pe scări.  

Probabil dacă nu as fi disperata sa îmi amintesc de cate ori mi s-o fi întâmplat și mie, probabil as sta sa o judec. Dar am depășit etapa asta! Am ajuns în faza în care îmi imaginez care sunt frustrările părinților pe care ii vad, pentru ca știu ca sunt. Știu de la mine. 

Aceasta doamna probabil era fugita de la birou. E cu greaca pe ea deși afara e cald, deci e clar ca intra devreme la serviciu. A fugit și a ajuns leoarca de transpirație ca sa își ia fata și sa o ducă la balet. Și ea a vrut la balet când era mica, dar nu a mers. Nu au avut bani și nici nu avea cine sa o ducă.  Ii lăsa mama mâncarea pe aragaz. O încălzea când venea de la școală și apoi stătea cuminte în casa pana la 5 când venea mama. Din când în când avea voie sa meargă în vizita la vecina ei, dar trebuia sa vorbească dinainte. 

Acum fata ei e mare și ea aleargă mult ca sa poată sta mai mult cu ea. Ar vrea sa nu fie niciodată nevoita sa ii lase mancarea pe aragaz. Dar uite! Acum a alergat și a alergat degeaba. Și doar spusese ca vrea la balet. 

Stau pe un coridor lung și vad o radiografie a unei generații care asculta o mulțime de sfaturi în parenting, citește articole despre cum sa stăpânească tantrumurile copiilor, dar care uita sa își asculte copiii. Uita sa își liniștească propriile tantrumuri. Uita sa se iubească, pentru ca asa știe sa iubească copiii, când dorm!