Când s-a născut fiul meu, pe lângă bucuria pe care o așteptam, m-a copleșit și altceva: nesiguranța. Nu mă simțeam capabilă să am grijă de el. Mă trăiam nepregătită și singură. Nu mai știam cine sunt eu, iar felul în care îmi evaluam ceea ce făceam ca mamă era complet zdruncinat.

Primeam păreri din toate direcțiile. Era un iureș de voci care mă impactau mai mult sau mai puțin, în funcție de credibilitate, de autoritate, dar și de permeabilitatea în care mă găseau. Fiecare voce venea cu sugestii și idei – și toate se adunau în mine. Și odată cu ele a venit vinovăția.

Vinovăția că nu sunt suficient de bună. Că nu stau destul cu el. Că stau prea mult cu el. Că îl ajut prea puțin. Că îl ajut prea mult. Mă urmărea gândul că, poate, în altă familie ar fi avut o experiență mai bună, frica că nu sunt o ”mama bună”.

A urmat apoi oboseala. Eram, înainte de orice, obosită. Oboseala s-a transformat în retragere și aveam senzația că nu mai contez pentru nimeni, în afară de copil și, cel mult, de soț. Toată lumea părea că face CEVA care contează, doar eu nu.

M-am ridicat din etapa asta abia când mi-am recăpătat interacțiunile sociale. Întoarcerea la birou mi-a dat energie, mi-a ridicat moralul și stima de sine. Minunat! Și totuși… a apărut din nou vinovăția. Că stau departe de copil, că mă bucur să fac altceva, că nu îi gătesc mereu ca să mă asigur că mănâncă „ce trebuie”.

Atunci am început să lucrez cu mine. Terapia m-a învățat că o mamă mereu vinovată nu e o mamă mai bună. Că dacă nu am grijă de resursele mele, nu am ce să ofer. Că pentru copiii mei contează mai puțin dacă hainele sunt aranjate pe culori și mult mai mult dacă avem timp să pictăm împreună sau să vedem un film seara. Am învățat să îmi dau voie să iau pauză.

De-a lungul anilor, am trecut prin roluri noi: mamă de bebeluș, apoi de copil și, mai târziu, de adolescent. Am adunat o bogăție de experiențe – trăite ca mamă, procesate ca pacient în terapie și înțelese în profunzime ca terapeut. Psihologia mi-a oferit cadrul teoretic care să susțină ce trăiam, m-a ajutat să mă înțeleg și să mă accept, să mă iert pentru greșeli și să învăț să construiesc mai bine data viitoare.

Din această experiență personală și profesională a crescut ideea Taberei Părinților, un program de 3 zile creat împreună cu colegul meu, Marian Cernăuțeanu.

De ce pentru părinți?
Pentru că ei uită, de multe ori, să își ia o pauză. Uită regula de la avion: mai întâi îți pui tu masca de oxigen și abia apoi îi ajuți pe ceilalți. Pentru că în goana de a fi „părinți mai buni”, uităm că suntem și oameni, cu nevoi, dorințe și așteptări proprii.

Tabăra Părinților e spațiul în care poți să respiri, să te redescoperi și să vezi relația cu copilul dintr-o perspectivă nouă.

🌿 Hai cu noi în tabăra care e despre tine!

📍 Unde și când:
Ne întâlnim între 25–28 septembrie, la Hotel Cumpătu din Sinaia, într-un loc liniștit, aproape de natură.

💰 Tarif: 2490 lei/persoană (TVA inclus)
Ce primești în acest preț:

• Cazare 3 nopți (loc în cameră dublă)
• Mic dejun în fiecare dimineață
• Două prânzuri cu gust de vacanță
• Două cine relaxate, după zile pline de experiențe
• O cină festivă, ca să închidem împreună tabăra cu bucurie

💳 Cum se face plata:

• 50% la înscriere
• 50% până pe 19 septembrie

👥 Cine te ghidează:

• Nicoleta-Roxana Dumitrașcu – psihoterapeut specializat pe copil, cuplu, familie și psihoterapie experiențial unificatoare
• Marian Cernăuțeanu – learning facilitator

🧩 Locuri limitate
ℹ️ Tabăra se organizează doar cu un minimum de 20 participanți.

📩 Înscrieri și detalii:
✉️ office@colorbrands.ro
📞 0720 329 801 / 0726 200 925
🔗 Formular de înscriere: https://forms.gle/EEr8pEHWRPULd6SVA

🌿 Dacă simți că ai nevoie de o pauză, de inspirație și de reconectare, te așteptăm în Tabăra Părinților. Este spațiul în care tu contezi, înainte de toate.