Șantajul

Aventura asta cu viata de părinte se dezvaluie cu noi elemente in fiecare zi. Sunt zile in care te uiti in oglinda si te bucuri din tot sufletul de ce părinte meseriaș esti si parcă îți pare rău că ați fost doar tu și copilul. Sigur ai fi vrut sa te vadă măcar unul-doi alți … Continuă să citești Șantajul

Abia după ești om

Mă uit în față cu disperare și văd că nu se mai termină coloana asta. Încerc să mă gândesc ce variantă am. Nțțț, nu văd prea multe. Asta e! O fac! Bag viteză! O să am timp să rezolv până ajunge el să treacă de intersecție. Ies repede din mașină, iau landoul cu băiatul, îl … Continuă să citești Abia după ești om

Cum ne mai ciocnim

Ca orice om, am si eu zile bune si zile proaste! Depun niste eforturi extraordinare ca măcar copilul sa nu le simtă. Din păcate nu prea imi iese! Este copilașul asta un burete de emoții, de stări! Absoarbe tot! Si daca nu iti convine ca e nervos, mai întâi trebuie sa te uiti la tine! … Continuă să citești Cum ne mai ciocnim

Da-te, bă, la o parte!

Mi se pare absolut incredibil cum poate omul sa tâmpească in doar o săptămana. Bănuiesc ca ați ieșit si voi pe strada in ultimele doua zile si ați luat-o razna, nu? Ieri, la ora 9 dimineata tot orașul era blocat. Oriunde te uitai nu vedeai nimic altceva decat o mare de faruri si stopuri. Daca … Continuă să citești Da-te, bă, la o parte!

Relaxare at its best!

Va amintiti senzatia aia din copilărie, când era sâmbăta sau duminica dimineața si stăteam in pijama la televizor uitandu-ne la desene animate pana pe la 10 sau 11(nu mai știu la cât se terminau)? Zilele trecute am avut o revelatie: sunt câteva lucruri pe care daca le faci, reusesti sa dezgropi din tine senzatia de … Continuă să citești Relaxare at its best!

Inca doua bucatele de suflet pe panza

Am primit observatii ca nu mi-am continuat povestile despre tablouri, asa ca e momentul sa revenim la povesti! 🙂 In toata perioada cat am stat acasa, inainte de a reveni in campul muncii, tot ce am lucrat avea in comun un element: miscari repetitive. Ma ajuta foarte mult toata acea munca asidua de 10 – … Continuă să citești Inca doua bucatele de suflet pe panza

Copilarie 4

Primele mele cuvinte nu au fost clasicele “mama” sau “tata”, ci “Lili, gentuta”. Lili e sora mea, mai mare decat mine cu 5 ani. M-am nascut cu ochii pe ea si pe gentuta mea alba cu pestisori gri sau bleu (asta chiar nu-mi mai amintesc exact). Cand am aparut in peisaj a fost incantata ca … Continuă să citești Copilarie 4

Copilarie – partea a treia

Traim cu totii intr-o vesnica criza de timp. Din pacate atunci cand am crescut au venit si responsabilitatile si vesnica proritizare a timpului care cateodata ne iese, cateodata nu. Din cauza asta am tot ezitat inainte sa trec la partea a treia, care este despre parinti. Am asa de multe amintiri, dar pentru ca stiu … Continuă să citești Copilarie – partea a treia