Copilarie 4

Primele mele cuvinte nu au fost clasicele “mama” sau “tata”, ci “Lili, gentuta”. Lili e sora mea, mai mare decat mine cu 5 ani. M-am nascut cu ochii pe ea si pe gentuta mea alba cu pestisori gri sau bleu (asta chiar nu-mi mai amintesc exact). Cand am aparut in peisaj a fost incantata ca eram ca o papusa vie, dar a venit momentul botezului, cand toata lumea venea mai intai la mine. Acesta a fost momentul in care m-a vazut ca pe o amenintare, dar nu a tinut-o mult ca si-a dat seama ca poate scoate un ban cinstit, asa ca ii santaja pe copiii de pe strada: “daca vrei sa o vezi pe sor-mea imi dai si mie mingea ta!”. Si uite asa a iesit spiritul antreprenorial la iveala. De cand era mica isi dorea sa se faca profesoara, asa ca alinia papusile pe pat si scotea tot praful din ele ca nu isi invatasera lectia. A fost perseverenta si a facut facultatea de litere si a si predat cativa ani. Eu cand eram mica si ma intreba cineva ce o sa ma fac atunci cand o sa fiu mare, le spuneam ca nu stiu, dar ca o sa conduc un taxi verde si o sa am portbagajul plin de bunatati pentru mamaie si tataie. Nu ma intrebati de ce taxi si de ce verde, ca nu stiu sa va explic. Cand eram la facultate ma intreba tataie ce facultate fac si ma chinuaim din greu sa ii explic ca fac Management. Si ma intreba : « si ce o sa iesi cand termini ?» Hmmmm … sa ii spun ca manager era cam stupid, asa ca evitam raspunsul. De fiecare data cand ma gandesc la copilarie imi revine imaginea surorii mele in minte. Cand eram mici se practica adormitul copiilor pe picioare. Nu stiu daca ati avut parte de de-astea, dar pentru care nu stiu despre ce discutam trebuie sa explic ca procedeul consta in a pune pe picioare o perna si copilul pe perna. Ca sa adoarma il leganau parintii sau bunicii pana le amorteau picioarele. Eu fiind al doilea copil nu am avut foarte mult parte de asta de la parinti sau bunici, ca deja erau satui saracii, asa ca locul lor a fost luat de Lili. M-a leganat saraca pe picioare pana nu mai aveam loc. Un alt obicei al copilariei era sa ma prinda de la subrat si eu sa ma las moale ca sa ma faca ursulet. Si mie nu-mi placea deloc sa ma alint!  Dintotdeauna mi-a fost frica de intuneric. Cand eram copil ca sa merg la baie o trezeam ca sa mearga cu mine. Cred ca si acum ma mai aude noaptea “Lili, fac pipi!”. Si mergea saraca, fie vara, fie iarna, cu mine. Problema cea mai neplacuta era cand eram la tara in vacanta si in mod deosebit iarna. Cred ca ii ingheta si sufletul! Copilaria noastra a fost marcata nu numei de evenimente frumoase, ci si de unele mai triste. Cea mai importanta este legata de starea de sanatate a mamei, care nu era chiar dintre cele mai bune. Cand il auzeam pe tata in miez de noapte ca striga “Marie, Mariuta”, ne era clar ca nu e bine. Mama sufera de spasmofilie si de tensiune oscilanta si de cand ma stiu a avut crize in care tremura foarte tare si i se inclestau mainile si gura. Toate astea apareau pe fondul oboselii si al stresului. Una dintre cele mai grele amintiri este de cand aveam vreo 10 ani si Lili vreo 15. Mami avea inca o criza si Lili s-a dus la ea ca tati sa poata chema salvarea. Eu stateam in camera si plangeam si ma rugam la Doamne-Doamne sa o tina sanatoasa pe mama mea, sa nu moara. La un moment dat s-a facut liniste si am iesit sa vad ce se intampla. Exact cand am iesit eu am vazut ca Lili e la baie cu mami si am vazut-o pe mami cum se prabuseste. Sora mea a inceput sa tipe la mine sa intru inapoi in camera. Nu cred ca pot descrie frica cu care am stat toata noaptea si cat am plans rugandu-ma sa nu fi murit mamica mea. Evenimentele de genul asta erau marcate de bucuria de o vedea sanatoasa si zambitoare la cateva zile dupa. Cand ne-am facut mai mari ne-am pastrat obiceiul de a merge la tara in vacante. Lili fiind mai mare a inceput sa mearga la discuteca la caminul cultural din sat. De cele mai multe ori bunica mea ma trimitea cu ea. Nu pentru ca ar fi tinut sa ma distrez si eu ci pentru ca stia ca o sa mi se faca somn devreme si o sa o aduc acasa pe la 12:00. In afara de asta eu nu prea stiam sa mint sau sa ascund din ce vedeam, asa ca dimineata urmatoare avea un raport complet despre tot ce s-a intamplat sau discutat acolo. Si ia uite cum se up-data bunica mea cu stiri. In serile in care nu mergeam si eu cu ea nu puteam sa dorm pana nu o vedeam acasa. Daca intarzia mai mult incepeam sa ma ingrijorez si ma apuca si plansul de frica sa nu fi patit ceva, dar pana la urma aparea si ziua urmatoare aflam ce bine s-a distrat. Acum, dupa mai mult de 25 de ani, avem copii carora sa le purtam de grija asa cum ne purtam una alteia cand eram mici si avem momente cand ne-am dori sa revenim la varsta grijilor marunte, dar am ramas cu amintirile.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Copilarie 4&8221;

Stiu ca ai o părere despre asta! Imi poți spune aici:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s