De ce recrutăm pe feeling și pierdem pe date.

Predictive index - why we hire on feeling and lose on data

De câte ori ai spus: „Îmi dau seama din primele 5 minute dacă un om e potrivit.” Feeling-ul contează. Dar tot el ne face, uneori, să pierdem oameni valoroși — sau să alegem nepotriviri costisitoare. Pentru că feeling-ul e subiectiv, datele, însă, nu sunt. Când combini intuiția cu datele, deciziile devin clare. Nu mai crezi că e potrivit. Știi că este. Predictive Index nu înlocuiește feeling-ul. Îl transformă dintr-o presupunere… într-un avantaj competitiv.

Tabăra Părinților – un spațiu pentru tine

Tabăra Părinților – un timp doar pentru tine, în care te reconectezi cu tine și cu bucuria de a fi părinte.

Uneori, a fi părinte înseamnă să te pierzi printre vinovății, oboseală și așteptări. Uităm să respirăm, să ne ascultăm și să ne amintim cine suntem, dincolo de rolul de mamă sau tată. Tabăra Părinților s-a născut din dorința de a oferi un loc în care părinții să-și găsească din nou echilibrul, să se reconecteze cu ei înșiși și să privească relația cu copilul cu blândețe și claritate. Este un timp pentru tine – ca să te odihnești, să te redescoperi și să aduni energie pentru a dărui mai mult celor pe care îi iubești.

”Cine e stresat? Ia să vină să îmi spună mie de ce e stresat!”

🎯 De ce inițiativele anti-stres nu funcționează uneori? Fiecare companie vrea să „reducă stresul” și să „creeze un mediu de lucru mai bun”. Așa apar spațiile de relaxare, teambuildingurile și abonamentele la sală. Dar când efectele întârzie să apară, în locul lor se strecoară frustrarea: „Orice le-am da, tot nemulțumiți sunt.” Poate pentru că n-am întrebat ce nevoi au ei cu adevărat? 👉 În articolul nostru vorbim despre: - De ce abordările reactive nu funcționează - Ce produce, de fapt, stresul în organizații - Cum putem construi soluții reale, nu doar „plombări” - Ce să schimbi ca ceva să se schimbe cu adevărat 📖 Citește articolul complet și descoperă cum poți transforma stresul dintr-un KPI vag într-un instrument real de dezvoltare organizațională.

Sunt toate și încă ceva în plus

A fost un drum lung, cu suișuri și coborâșuri, cu multe provocări, cu nopți nedormite, o adevărată Călătorie a Eroinei. A fost un drum în care de multe ori m-am simțit sub pământ, dar doar pentru a regăsi apoi aurul cu care să ies la lumină. Am învățat că fiecare cădere a fost, de fapt, o pregătire pentru următorul salt. Că frica nu este un semn de slăbiciune, ci doar un indicator al locurilor în care creșterea este posibilă. Și că, uneori, drumul către tine însuți presupune să te pierzi puțin înainte să te regăsești cu adevărat.

Lumina mea

Senzatia aia de "acasa", de lumina calda, cu visul meu la un scaun in coltul camerei care sa ma astepte seara sa ma asez si sa savurez o noua carte plina de alte vieti, de alte aventuri. Just perfect!

Atelierul meu

Din seria "ce poti face cu doua maini dibace", cum am transformat o camera din demisol in atelierul pe care l-am visat. Ce-i drept mi-a luat vreo luna sa gandesc proiectul, iar "implementarea" inca vreo saptamana. Dar tare sunt mandra de ce a iesit!

What would you choose?

Daca intr-o zi va trebui sa decizi daca esti frumoasa sau esti normala ce vei decide?

Vreau si trebuie

E trecut de 11 noaptea, dar e weekend. In mod normal la ora asta trebuia sa dorm. Trebuia sa... In mod normal la ora asta dormeam. Dar azi nu am chef. Plus ca am si dormit vreo ora la prânz, asa ca nu mi-e somn mai deloc. Ma uit la History Channel de vreo 3-4 … Continuă să citești Vreau si trebuie

Cum ne mai ciocnim

Ca orice om, am si eu zile bune si zile proaste! Depun niste eforturi extraordinare ca măcar copilul sa nu le simtă. Din păcate nu prea imi iese! Este copilașul asta un burete de emoții, de stări! Absoarbe tot! Si daca nu iti convine ca e nervos, mai întâi trebuie sa te uiti la tine! … Continuă să citești Cum ne mai ciocnim