E trecut de 11 noaptea, dar e weekend. In mod normal la ora asta trebuia sa dorm. Trebuia sa… In mod normal la ora asta dormeam. Dar azi nu am chef. Plus ca am si dormit vreo ora la prânz, asa ca nu mi-e somn mai deloc.

Ma uit la History Channel de vreo 3-4 ore. Cu pauza de culcat copilul. Nu e atât de interesant încât sa nu renunț. Pur si simplu sunt eu blocată. Nu imi vine nici măcar sa schimb canalul ca sa caut altceva.

Ma decid intr-un final sa ma ridic si imi iau agenda. Cand am terminat-o pe-aia de dinainte mi-am ales una care sa para happy. Speram sa îndepărteze senzatia de repulsie pe care o am cand ma uit la ea. E colorata, cu o ilustrație haioasa făcută de Cristiana Radu. Știam ca problema nu era agenda, dar am zis sa „give it a shot”. Săraca de ea cred ca nici daca imi făcea una cu nasturi nu ar fi reușit sa imi schimbe senzatia.

In timp ce ma uitam in gol spre televizor am avut o revelație: sa imi iau agenda si sa scriu in ea lista cu ce vreau sa fac. Am tone de proiecte de-alea care ma fac fericita si pe care nu le trec pe lista. De ce? Pentru ca lista e pentru chestiile pe care trebuie sa le faci, nu pentru ce vrei sa faci. Se presupune ca nu uiti ce vrei sa faci, nu? Ei bine, ba da! Uiti sa le faci loc in program. Dimineata cand te trezești iti verifici lista si ai senzatia ca viata ta este doar o mare lista de „trebuie” si la sfârșitul zilei daca te intrebi ce ai făcut cu adevărat pentru tine, pentru sufletul tau, iti amintești cu greu de un masaj strecurat in program.

E clar ca singura varianta de a scăpa de senzatia asta este sa imi programez si lucrurile frumoase. Viata e scurta si e păcat sa o transformam intr-o lista lunga de trebuie, care nu face nimic altceva decat sa ne facă sa ne trezim dimineata fara chef de viata si fara chef de alte „trebuie”!

So, vreau si trebuie sa ma bucur de noua mea lista. Incepand de azi. Începând cu un nou tablou!