Am citit un articol care m-a facut din nou sa ma gandesc la lumea in care traim.

http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Frica_7_209449059.html

In afara de a spune sec ca ii dau dreptate, o sa ii sustin teoria.

Nu stiu daca ati fost vreodata intr-o coloana care se formeaza dupa ce a avut loc un accident auto. De cele mai multe ori credeam ca una dintre masinile implicate in accident e ramasa in mijlocul drumului, pentru ca altfel nu s-ar fi justificat de ce se merge atat de incet. Cand ajungeam la „locul faptei” descopeream ca singurul motiv pentru care se sta este curiozitatea oamenilor care vroiau sa vada daca sunt morti, cati, dar cum s-o fi intamplat si alte intrebari care vin din firea umana.

Suntem, de fapt, o natie de curiosi, care au ca singura distractie in viata sa isi bage nasul in viata altora si sa astepte sa primeasca. De-asta la noi emisiuni de genul „Nora pentru mama” au audiente.

Mai acum vreo jumatate de an m-am uitat la stiri. Era exact in perioada alegerilor, de fapt a campaniei electorale. M-am deprimat asa de tare de lumea in care traim, incat singurul gand care mi-a trecut prin cap a fost ca trebuie sa plecam cat mai repede din tara asta, pana nu ne molipsim si noi! Nu pot spune ca ma astept ca in alta parte sa fie totul perfect, dar poate am reusi sa nimerim intr-un loc in care mentalitatea de baza sa nu fie „timpul trece, leafa merge” si unde oamenii sa nu se astepte ca „cineva” sa le dea tot! Vrem mariri de salariu si bonusuri si bonuri de masa si tot ce se poate, dar vrem sa lucram de la 8 la 4 cu pauza de masa si eventual cu pauze de cafea, tigari, ziar, colega de la 3 si altele.

Din moment ce vorbele de capatai sunt: „Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea, cine-i lenes si chiuleste are tot asa” sau „Eu practic sport: fuga de raspundere”, chiar nu vad de ce ne asteptam ca tara sa mearga intr-o directie buna.

Aud frecvent discutii de genul: „Nu suntem pe drumul cel bun. Lucrurile merg din ce in ce mai rau.”, dar uitam sa ne intrebam de ce merg rau. Nu suntem atenti ca facem afirmatii de genul asta stand cu telecomanda in fata televizorului si fara sa facem ceva. Ne asteptam ca noi sa stam si sa ne uitam la televizor cu altii pun umarul si muncesc. Sau poate ca erau mai bune emisiunile de pe vremea comunismului in care se insirau productiile la hectar, care erau atat de multe ca deja suprafata cultivata depasea suprafata Romaniei.

Zilele trecute auzeam ca in nu stiu ce provincie din Germania s-a facut o licitatie inedita. Oamenii au licitat pentru gropi. Fiecare si-a cumparat o groapa pe care sa o „ingrijeasca”, dar nu sa o faca mare :-). As fi curioasa sa vad cati romani si-ar cumpara o groapa!

Din pacate nu putem decat sa tragem aer in piept si sa mergem mai departe!

//

Web analytics