Treaba cu martisorul

Intr-una dintre piesele de care va povesteam ieri era o adevarata discutie intre doi baieti referitoare la flori. Intrebarea de baza era „Cum sa mergi pe strada cu flori in mana? Daca te vede cineva?”. In acest moment al piesei, prietenul nostru cu care am fost la teatru spune: „adevarul e ca e cam naspa!”.

Ei, dragi barbati, vreau sa va spun ca noua, femeilor, nu ne pasa cum aratati voi cu flori in mana! Asta e ultimul lucru la care ne uitam! Eu una cand vad un barbat pe strada care are flori ma gandesc ca e dragut, nici intr-un caz ca e un „fraier”, indiferent daca e stangaci cu florile pe care le tine ca pe un maturoi.

Si de aici incepem sa divagam catre aceste trei sarbatori care au fost numite de multi barbati „triunghiul mortii”: Ziua indragostitilor, 1 Martie si 8 Martie.

Cred ca toata lumea e deja convinsa de faptul ca femeile si barbatii gandesc foarte diferit! Normal ca asta nu se aplica la tot, ca asta ar insemna sa fim cu totii gay, dar se aplica clar in cazul sarbatorilor de genul celor de mai sus.

Femeile vad zilele astea ca pe o sarbatoare, un moment de bucurie, in conditiile in care viata de zi cu zi nu ne ofera prea multe motive. Femeia vrea sa straluceasca in zilele respective si toata atentia partenerului de viata sa fie asupra ei. Daca se mai lasa si cu ceva complimente si declaratii de dragoste… cu-atat mai bine!

Nu la fel vad si barbatii! Pentru ei este o corvoada! Trebuie sa se gandeasca la cadou, la flori, sa isi faca timp sa le si cumpere si sa fie in permanenta atenti sa se ridice la inaltimea asteptarilor ei. Daca mai au si un serviciu solicitant… deja este mixul perfect pentru o adevarata frustrare legata de triunghiul magic.

Trebuie sa recunosc ca inteleg ambele puncte de vedere, dar cand vine vorba sa fiu eu in situatia respectiva, ma comport ca o adevarata femeie! Trebuie sa fiu o reprezentanta a „categoriei” mele.

Si ca sa exemplific: aseara sotul meu a venit cand eu ma pregateam sa culc copilul! A pupat copilul si a coborat in sufragerie. Eu, dupa el! Am dat ochii roata si nu am vazut nici un semn. M-am dus destul de botoasa in bucatarie si incercam sa ma automotivez: „saracul! n-a mai avut timp sa imi mai ia si flori! abia a ajuns acasa la 8 seara! ar fi fost culmea sa mai stea sa mai caute si flori!” si alte texte asemenea care in loc sa ma linisteasca, pareau sa ma monteze si mai rau! Mai ca imi venea sa-mi plang de mila! „Saraca de mine! Dupa ce ca stau acasa, am grija de bebe etc etc, nici macar un buchet de flori nu primesc si eu de la sot!”

In timp ce ma gandeam eu asa trist si faceam curat in bucatarie, ma aplec sa arunc ceva la cos si aud un fosnet in spate. Ma uit printre picioare si vad ca mi-a luat un buchet frumos de trandafiri!

Sa va mai povestesc reactia? Evident ca am inceput sa topai si ii tot explicam ca am fost ferm convinsa ca nu mi-a luat si alte bucurii asemenea! Nu va mai spun ca ii luase si mamei mele!

Concluzia: am un super sot!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Treaba cu martisorul&8221;

Stiu ca ai o părere despre asta! Imi poți spune aici:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s