Stiu ca poate ati crezut cu totii ca treaba asta cu pictura e un capriciu care o sa treaca, mai ales ca nu am mai postat nimic legat de asta in ultima vreme. Ei bine, daca asta ati crezut, v-ati inselat. In afara de faptul ca in ultima vreme m-au cam napadit probleme mici si mari si m-a luat valul, acum cu pictura sunt la un nivel mai „avansat”, asa ca nu mai am cum sa fac una la doua ore. Am inceput sa stau la o panza cu saptamanile si oricum rar sunt complet multumita de rezultat.

Am inceput cu copii ale unor picturi celebre. Dragostea mea ramane Monet, care a fost prima pictura a mea pe panza.

Cand ma uit la imaginea asta ma relaxeaza foarte tare. Acum sta la loc de cinste pe frigiderul din bucatarie 🙂

Am continuat cu Irisii lui Van Gogh care trebuie sa recunosc ca m-au chinuit cel mai tare pana acum, dar a fost un chin placut! Asa chin nu as refuza!

Si el sta la loc de cinste in sufragerie! 🙂 Noroc ca nu am foarte multe, ca deja nu o sa mai avem loc in casa de flori, jucariile copilului si „lucrarile” mele!

Dupa care am zis ca a venit momeentul sa trec la ceva mai serios, asa ca mi-am gasit o poza intr-o carte cu un chinez, pe care ma chinui sa il fac sa semene cat mai bine. Pe parcursul procesului m-am indragostit complet de el. Nu am mai vazut nici o figura care sa iti poata transmite atat de multe intr-un singur zambet. Macar jumatate daca as reusi sa surprind si eu m-as declara incantata. Deocamdata nu e final, asa ca va rog sa nu il judecati!

Poza:

Si pictura in stadiu intermediar:

In paralel ma mai muncesc la o usa deschisa, dar e intr-un stadiu mult prea incipient ca sa ma supun criticii! Revin si cu asta cand sunt mai multumita de cum arata.

Acum ca m-am laudat si eu parca m-am mai linistit! 🙂