In momentul in care am vazut poza intr-o carte despre China m-am indragostit. Nu o „indragosteala” sexuala, ci mai mult una spirituala. O expresie care iti transmite in acelasi timp batranete si tinerete, experienta si totusi o anumita prospetime jucausa.

Mi-am luat inima in dinti si m-am apucat sa il pictez. Am pornit cu inima stransa pentru ca eram convinsa ca prin pictura ii voi pierde din caracteristicile pe care eu le apreciam atat de mult. Pe masura ce lucram la el, imi devenea din ce in ce mai greu sa il „imbatranesc”. Am lasat procesul imbatranirii ultimul din toata pictura si am ezitat mult. Multi oameni care vazusera poza initiala si pictura cu chinezul in varianta tanara ma intrebau de ce l-am intinerit. Asa ca am stat si m-am intrebat si eu.

Dupa o vreme mi-a venit si raspunsul: chinezul acela a fost pozat in urma cu ceva ani fiind la o varsta destul de inaintata inca de atunci. El sigur nu s-ar fi asteptat sa devina „vedeta” prin prisma unei carti traduse in mai multe limbi, care pur intamplator mi-a picat mie in mana. Poate ca in ziua de astazi nici nu mai traieste, dar eu, prin faptul ca l-am pictat l-am si inviat. Ar fi cel putin ciudat sa reinvii un om batran, care deja se apropie de sfarsitul vietii, nu? Asa ca singura varianta care imi ramane este sa il fac tanar si sa ii dau posibilitatea de a-si retrai viata. Poate a facut greseli pe care ar vrea sa le indrepte, sau poate a avut in viata lui intamplari de care ar vrea sa se mai bucure o data. Cine nu si-ar dori o noua sansa?

Si asa am ajuns la un chinez tanar care are toata viata inainte sa faca ce vrea el si sa si-o traiasca, macar in imaginatia noastra asa cum isi doreste.

El este:

Si cand va imbatrani va arata asa:

//

Web analytics