Copilarie – partea 1

Desi m-am nascut si am trait cativa ani in perioada comunista, nu ma pot plange ca am patimit prea tare, asa cum auzi de cele mai multe ori. Parintii mei prinsesera posturi bune, ceea ce ne-a oferit un confort in primul rand financiar, dar ne-a asigurat si multe alte avantaje, de genul concediilor petrecute in hoteluri luxoase pentru momentul acela.

Pana am implinit 10 ani am stat impreuna cu parintii tatalui meu si mare parte dintre amintirile mele de atunci sunt legate de ei, bunicul meu fiind cel care imi era foarte apropiat. Era mandru de mine ca eram baietoasa si el ma invata sa nu stau sa ma bata nimeni si sa ies in fata mereu :-). Si acum, desi sufera de Parkinson, cand ma vede ma pupa cu drag si imi spune „baiatul lu’ tataie”.

Bunicii mei au avut in toata perioada si casa de la tara, unde s-au si mutat dupa revolutie, ca deh, se dadea pamantul inapoi si nu-l puteau lasa nelucrat ca „ii rade satul”. Mereu m-a amuzat expresia asta si am incercat sa ii scot din conventiile vietii la tara in dorinta de a-i determina sa nu mai munceasca atat de mult, dar a fost imposibil. Batranii pot deveni incredibil de incapatanati.

Cand ma gandesc la copilarie imi amintesc de geanta mare a bunicului, cea cu care ne cara de la tara cirese in mai. Le culegea imediat cum se coceau ca sa nu le manance cotofenele. Cand mergeam in vacanta, pentru ca eu nu am fost fetita standard care sa se joace cu papusi, trebuia sa gaseasca diverse alte metode de a ma tine ocupata, asa ca intr-un an mi-a facut un gherghef. Pe o rama de la un tablou vechi mi-a batut multe cuisoare mici, de care mi-a infasurat ata. Eram foarte mandra ca pot sa fac si eu covorase, asa cum o vazusem pe bunica mea facand la razboi. M-am plictisit repede de asta, pentru ca trebuia sa stau prea mult timp pe loc, ceea ce nu mi-a placut niciodata.  In anul urmator mi-a facut un halau. Vecina mea, Ani, care era mai mare decat mine cu cativa ani mergea la pescuit cu cumnatii ei. As fi mers si eu, dar nu aveam cu ce, asa ca mi-a luat tataie niste crengi flexibile pe care le-a incovoiat ca la un cort. De ele a prins o basma mai veche de-a bunicii, iar in mijloc mi-a facut un sistem ca sa prind mamaliga. Seara o puneam pe bunica sa imi faca mamaliga si dimineata ma trezeam cu Ani la ora 5 ca sa mergem la pescuit. Pestii pe care ii prindeam erau cam cat degetul mare de la mana, dar toata familia manca din captura mea. Saracii, cred ca dupa ce se termina masa mai mancau pe ascuns, ca altfel nu stiu cum ar fi putut rezista. La un moment dat am simtit ca am evoluat destul de mult cu pescuitul, asa ca halaul nu mai era de mine. Atunci s-a dus tataie si mi-a luat stuf de pe balta si mi-a facut o undita. Zilele trecute ma intrebam oare de unde o fi facut el rost de guta si de ace, ca satul nostru nu avea magazine pentru asa ceva, iar cel mai apropiat oras era la 15 km. Imi amintesc ca mi le aducea ca pe un trofeu. Nu stiu cand mi le pregatea, dar cand ma trezeam le gaseam facute. Si asa de tare se bucura cand ma vedea fericita!

Nu am fost un copil bolnavicios, dar aveam o mare problema-amigdalele. De la ele aveam cateodata pusee de febra care ma tineau tintuita in pat pret de cateva zile. Cand ma gandesc la perioadele alea parca inca mai simt in gura gustul de medicamente pisate si amestecate cu miere, sau apa calda cu sare in care stateam cu picioarele sau mirosul intepator de otet si spirt de la batistele pe care mi le puneau pe gat si sosetele imbibate pe care le tineam in picioare. Dar cred ca cel mai marcant era momentul in care trebuiau sa imi puna supozitor. Era o adevarata strategie. Bunica ma punea pe pat cu fata in jos, iar bunicul incepea sa imi povesteasca diverse ca sa nu mai fiu concentrata pe supozitor. Imi povestea despre razboi, cum erau ei incantati cand veneau nemtii pentru ca le dadeau bomboane copiilor, dar daca veneau rusii toate fetele trebuiau sa se ascunda ca sa nu le „necinsteasca”, despre perioada in care lucra el ca mozaicar la Hunedoara impreuna cu unchiul meu si multe alte povesti care mi se pareau ca vin de undeva de foarte departe si care ma fascinau mereu.

Fiind la tara, curentul se oprea foarte des, asa ca aveam mereu la indemana o lampa cu gaz. Se intampla cateodata sa stam la lumina lampii si sa facem exercitii de citire cu bunicii. Sora mea citea o carte de Jules Verne, Prichindel. Le era mai usor sa citeasca pe ea pentru ca avea scrisul mare. Bunica citea destul de cursiv, dar bunicul se mai impiedica. Si mereu se enerva si isi amintea ca el are doar patru clase, iar bunica 7.

Imi placea foarte tare cand scoteam mierea. Mai ales cand era cea de salcam. Aveam un dispozitiv in care intrau 3 rame, ii puneai capacul si apoi dadeai la manivela ca sa se invarta ramele in interior si sa iasa mierea din ele. Eram indragostita de faguri. Mestecam la ei de parca erau guma de mestecat.

Dupa revolutie, cand s-a desfiintat CAP-ul din sat, bunicul s-a dus sa cumpere ce i s-a parut lui mai interesant acolo. In perioada cat a lucrat a facut economii foarte mari. Manca iaurt cu paine si mergea pe jos ca sa nu dea bani pe bilete. Asa ca la revolutie, in afara de casa pe care au cumparat-o in Bucuresti si cele doua Dacii pe care le aveam, mai avea si niste rezerve. In primul rand a cumparat o iapa. O frumusete! O chema Doinita (ca pe 70% din iepele de la tara) si era destul de batraioara, dar inalta, cu muschii foarte bine conturati, neagra, lucitoare si cu o stea alba in frunte. Evident ca dupa ce ne-am imprietenit m-a si urcat tataie ca sa o calaresc. Imi placea sa merg calare pana la pajistea unde o lasam sa pasca in timpul zilei. Imi lua tataie o paturica, ca sa nu o doara nici pe Doinita si nici pe mine. De atunci am decis ca imi plac caii.

to be continued :-)…

Anunțuri

Un gând despre &8222;Copilarie – partea 1&8221;

Stiu ca ai o părere despre asta! Imi poți spune aici:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s