De când eram copil am rămas cu o reacție negativa la adresa toamnei. In momentul in care vedeam soarele ca incepe sa cada piezis si temperatura nu mai era de mers la scaldat la „baraj”, era clar! După care urma faza de ingalbenire a copacilor si a ierbii, faza care ma deprima complet. Atunci se justifica reactia fata de toamna, pentru ca venirea ei coincidea, pur întâmplător, cu începerea școlii.

Fiind un copil crescut destul de mult si pe la bunici, am trecut si am experimentat cam toate muncile care se fac intr-o gospodărie sau pe câmp. Ei bine, cele mai grele se întâmplau tot toamna.
Nu cred ca o sa o uit vreodată pe sora mea cum mergea cu o legătura imensa de fasole pe cap, culeasa proaspăt, impiedicandu-se de vrejul de dovleac, pe rândul de porumb! La tara, rândurile de porumb erau folosite ca spațiu de plantare pentru diverse alte culturi. Orice spațiu era exploatat la maximum, mai ales după perioada comunista in care toată lumea suferise de lipsa propriilor avutii. Bunicii noștri plantasera si dovleci si fasole. E o munca destul de grea sa mergi cu o legătura de-aia in echilibru pe cap. Dacă mai ai si capcane pe drum, cu atât mai mult!

O alta munca pe care o uram din tot sufletul era culesul de „soroaica”, adică floarea soarelui. Mâinile mele au suferit tare in urma acestei indeletniciri. Sa mai pomenesc de culesul porumbului sau al viei? Cred ca deja am enumerat suficiente motive ca sa nu îmi placa toamna.

Culmea e ca am câteva lucruri/experiente placute, cu care dacă asociez toamna, parca începe sa-mi fie draga!
Una dintre ele e pusul muraturilor. Da, știu ca suna ciudat! 🙂 Când eram copil, mergeam cu mama la piața si cumparam tot ce trebuia pentru iarna. In afara de faptul ca mă alegeam de obicei cu câte un cadou, îmi plăcea activitatea in sine. Eram avida sa petrec timp cu ea, sa facem lucruri împreuna, iar faza asta cu muraturile, la noi era un fel de sezatoare la care adunam mai mulți oameni si se lăsa cu rasete si povesti pana târziu in noapte.

Așa ca si acum, matura fiind, mirosul de otet si toată verva din jurul muraturilor îmi sunt tare dragi.

In urma cu mulți ani, la începutul relației cu soțul meu, am descoperit frumusetea muntelui toamna. Am fost amândoi la munte si am făcut trasee geniale, chiar si pe ploaie. Atunci am concluzionat ca frumusetea adevarata a muntilor nu o poți vedea decât toamna.

Tot unul dintre obiceiurile legate de munte si de sot, este ziua lui de naștere. De mulți ani am impamantenit obiceiul de a ne aduna un grup mare de prieteni si sa îl serbam la munte. Destinația preferata pana acum a fost Curmatura. Senzatia de satisfactie pe care o ai după un efort destul de mare vine din acea privire de sus spre luminile orașelor. Nu cred ca as putea transmite in cuvinte placerea pe care o simți!

Dacă stau așa si povestesc îmi dau seama ca de fapt orice sezon/anotimp poate fi superb. Depinde doar ce faci, ce experiente traiesti si ce oameni ai alături!