Mami, cand o sa ma fac eu mare o sa îți fac cadou toate bogățiile din lume!

Acum pe bune! Tu daca ai fi in locul meu ce ai zice? Normal ca mi s-a umplut sufletul de bucurie. Puiul mamei! Ia uite ce zice el!
In momentele de luciditate imi dau seama ca exista o probabilitate destul de mare ca atunci cand o sa aibă vreo 18 -20 de ani, in loc sa imi aducă toate bogățiile, sa ma roage respectuos sa părăsesc locuința. Nu de alta, dar iubita lui are nevoie de intimitate si noi ii încurcam!
Imi alung repede din cap imaginea. Pana ajungem acolo mai sunt câțiva ani in care sa ma bucur ca sunt cea mai importantă femeie din viața lui.

La câteva zile după faza de mai sus, intru cu el in dormitorul meu si al lui taica-su. Vede ceasurile sotului meu si începe interogatoriul:
Mami, astea sunt ceasurile lui tati?
Da, mami
Si are multe?
Nu foarte multe, mămica
Auzi mami….
Da, mami
Cand o sa ma fac eu mare o sa ii iau lui tati o colectie de ceasuri!
Așa o sa faci?
Da, mami! Sa aibă cele mai multe ceasuri din lume!
Pai si ce sa facă, mămica, cu atâtea?
Sa le aibă!

Hmmmm….
Asta a fost momentul cand am început sa ma întreb cum a ajuns copilul sa gândească atât de materialist. Ce-i drept, trebuie sa recunosc ca si noi suntem pragmatici si ușor materialisti, dar sa nu exageram.
In prima faza am concluzionat ca e numai vina noastră. De fiecare data cand ne cere o tona de jucării, dulciuri si „ceva nou”, noi încercam sa ii amintim ca toate costa bani si ca trebuie sa își prioritizeze dorintele si sa aleagă ce anume vrea, pentru ca nu se poate sa le luam pe toate.
de ce?
Pentru ca daca le-am lua pe toate, nu am mai avea bani de altele
Care altele?
Cereale, apa, lapte, paste…si încerc sa ii enumar toate chestiile care stiu ca ii plac
Dar daca nu mai mănânc si nu mai beau apa o sa avem bani sa le luam pe toate?

OK, cred ca nu a fost o idee buna! 🙂
Discuțiile continua așa pentru multă vreme. Pana la urma reusim sa găsim butonul pe care sa apăsam si ne linistim cu subiectul. Nu pentru multă vreme! Pare sa fie subiectul preferat, împreuna cu faptul ca nu vrea sa doarmă la gradi pentru ca ii spune doamna sa închidă ochii!

Si totuși, de la asta sa vina toată treaba cu materialismul?

A venit seara! Ne-am format, de vreun an, frumosul obicei de a citi povestea înainte de culcare. Prima luna am citit in fiecare seara „Scufita roșie”. A doua luna a venit rândul „Cenusaresei”. A treia luna am reușit sa introducem si „Cei trei purceluși”, de care nu am mai scăpat vreme îndelungata. Ma trezeam din cand in cand scotand câte un „Aha, purcelus! Vino încoace sa te mănânc! O nuuuu, in nici un caz”! :-))))
Pana la urma am negociat cu el: o seara alegea el povestea, una dintre cele trei de mai sus, o seara alegeam eu, oricare alta.
A functionat! Am început sa diversificam, doar ca am trecut la o noua etapa, cea de căutare de povesti.
In vizitele mele dese la Carturesti am găsit o super carte de povesti. Are vreo 40, cred. Foarte frumos ilustrate si sunt exact dimensiunea perfecta, deși mai scapă si unele de 12 pagini fiecare, care ma omoară!

Si am început sa citim: Jack si vrejul de fasole, Motanul Incaltat, Duhul din sticla, Hansel și Gretel …

După Motanul incaltat am avut o revelatie! Ce învață copilul meu din povestile astea?
Pai, sa facem un scurt rezumat:
– daca ești sărac si nu mai ai nimic de mâncare, nu-ți face griji! Îți poți da vaca pe niște boabe de fasole! E ok si știi de ce? Mâine dimineața o sa gasesti un vrej imens de fasole, pe care daca te urci si furi avuția altcuiva o sa fii bogat pentru tot restul vieții! Cum? Nu ți-a crescut un vrej in dreptul geamului? F%#*! Nu-i nimic, mai avem si alte povesti!
– daca ești foarte sărac si nu ai ce mânca, o sa îți lase tatăl mostenire un pisoi care o sa te învețe cum sa omori pe unul si sa ii iei avutiile si o sa il mai si păcălești pe un rege sa ți-o dea pe fi-sa de nevasta si o sa traiesti fericit pana la adânci batraneti! Ooo, nu-ți face griji, mama! Ăla era un om rău! De-aia l-am omorât! Si cărui mort ii mai trebuie castel si terenuri?
– daca cele doua variante de mai sus nu au functionat, nu te stresa! Poți oricând sa gasesti un bat care sa iti indice exact unde sunt îngropate comorile, sau poate o sa primesti o masa care se umple de bunătăți daca ii spui „așterne-te, măsuta mea!”, sau freci o lampa si apare duhul care te umple de bogatii!
– daca vreodată tatăl tau se casatoreste, este nașpa rău! Fuuuuugi! Mama ta vitrega va fi o vrăjitoare care va vrea sa te omoare, sau daca îți cruta viața, ei bine, atunci vei fi slujitorul ei si al fratilor vitregi cu care ea va veni in căsnicie. Iar tatăl tau va fi atât de dobitoc încât nu va avea nimic de spus referitor la asta!

Cred ca oamenii care scriau povestile astea erau tare dubioși, zău așa! Cum sa povestești intr-o poveste pentru copii ca vânătorul trebuia sa ii scoată inima Albei ca zapada si sa i-o ducă vrajitoarei? Sau care este morala povestii „Fetița cu chibrituri”?

Mi se întâmpla câteodată sa nimeresc o poveste la care sa imi muncesc foarte mult mintea ca sa ii pot extrage copilului o morala care sa fie in linie cu educatia pe care vrem sa i-o dam.

Si totuși…m-am cam bucurat cand am auzit ca atunci cand voi imbatrani nu va trebui sa astept pensia de la statul roman! Nu trebuie decât sa imi astept copilul sa imi aducă toate bogățiile din lume!

//

nicodumitrascu.com Web analytics

Anunțuri

Stiu ca ai o părere despre asta! Imi poți spune aici:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s