Si pe tine te-au invatat la scoala ca nu e frumos sa vorbesti neintrebat, asa-i?
Mda. Cam asa se facea pe vremea noastra. Toata lumea trebuia sa fie aliniata frumos, cu totii imbracati la fel, nu vorbeai decat daca erai intrebat si trebuia sa raspunzi exact cu ceea ce scria in carte sau iti dictase profesorul referitor la tema respectiva. Sa gandesti? Ce e aia? Cum sa iesi din tipar?

Am fost un copil „bine educat” din punctul asta de vedere si am ascultat sfatul adultilor, dar pana la un punct. Razvratirea mi-a urcat in gat si m-am exprimat. Asta a fost momentul cand mama mea, dand dezaprobator din cap mi-a spus: „Nu stiu ce e cu tine, dar te-ai facut asa de rea in ultima vreme!”. Ideea e ca incepand de atunci nici nu m-am mai oprit!

Cand inca eram copil imi inghiteam punctele de vedere. Nu neaparat pentru ca nu ar fi fost bune, sau nu as fi avut incredere in ele, ci pur si simplu pentru ca eram suficient de imatura incat sa imi fie frica de cum vor fi primite. Odata cu varsta am inceput sa scap de complexul asta. Si am inceput sa deschid gura. Imi spuneam punctul de vedere cu fiecare ocazie.

A urmat o alta etapa, de echilibrare! Stiti bancul ala cu broasca mica cu gura mare? Ei bine, am invatat sa imi dau seama care sunt berzele de care trebuie sa ma feresc si cu ele mi-am inghitit pornirile. Nu de alta, dar instinctul de supravietuire se manifesta mai puternic!

Echilibrul e bun! Da tare bine! O singura problema: de fiecare data cand tac desi nu sunt de acord cu o parere, ma frustreaza! E o senzatie aproape fizica de durere in gat! Simt cuvintele cum se zbat sa iasa si tot incerc sa le inghit, dar sunt cam colturoase. Da, da! Atunci cand inghiteam des nu pofteam la nimic. Doar imi inghiteam punctul de vedere!
Dupa fiecare repriza de genul asta, cel mai bun exercitiu e sa iti muti atentia. Sa te concentrezi la orice care iti poate scoate din sange pornirile criminale. Asa ajung corporatistii sa umple salile de diverse sporturi. Daca sunt de contact, e cu atat mai bine!

De cele mai multe ori functioneaza.

Cel mai greu e cand dai de oameni care parca te zgandare intentionat ca sa te vada cum explodezi. Incerci cu toata rezerva de maturitate care ti-a ramas, cu toate puterile, deja sleite de faptul ca te abtii sa discuti un subiect de o asemenea micime, incerci sa ii spui ca nu vrei sa discuti subiectul. „Dar cum? Doar discutam si noi ca oamenii!” Mai faci o tentativa si ii explici din nou ca in afara de faptul ca nu vrei sa discuti despre subiectul respectiv, ai o parere diferita si din experienta anterioara stii ca e recomandat sa nu discutati parerile diferite pentru ca nu ajungeti la un consens, ci doar va enervati reciproc.
Dar insista! Chiar vrea sa stie! Cateodata se mai foloseste de arme de genul: „Tu stii mai bine decat mine de-astea, ca eu nu ma pricep!”
Si atunci, cedezi! Toate cuvintele care iti racaie gatul de juma’ de ora explodeaza! Esti ca un vulcan, doar ca lava poate fi pe alocuri inlocuita de saliva ta care parca nu vrea decat sa lubrifieze gatul astfel incat cuvintele sa alunece mai repede!

Oamenii astia se hranesc cu lava care sare in toate partile, oxigenul lor e fumul vulcanului si temperatura preferata e „fierbinte”.
Stau si se uita la tine cum iti eliberezi toate cuvintele din gat cu o usoara ura! Iti dai seama ca te-a manipulat, ca te-a facut sa iti rupi acel echilibru autoimpus si sa scuipi nu numai parerea pe care o tineai in gat, ci si veninul din capul pieptului.
Si ai crede ca s-a terminat sau ca de aici poti avea o discutie normala pe subiectul respectiv, pornind de la punctele de vedere expuse. Ntttt! Nu e asa. Dupa faza asta in primul rand te contrazice! Nu, nu te pricepi tu mai bine! El are parerea suprema! Doar stii ca se pricepe la toate! Si dupa cce te sfideaza cu privirea incepe sa faca si pe victima! Nu numai ca tu esti un tampit si ai o parere stupida despre subiect, dar cand ti-ai exprimat-o i-ai ranit sentimentele prin felul in care ai facut-o! Nu ai nici pic de intelegere pentru un om sensibil. Si ce a facut asa grav? Ti-a spus un punct de vedere! Ce trebuie sa sari asa de fund in sus?

Si dupa un episod de genul asta ramai tot timpul ca prostul uitandu-te pe pereti si intrebandu-te ce dracu’ s-a intamplat cu maturitatea ta!  Toata educatia corporatista din spate ti s-a sters intr-o secunda si ai revenit la faza de dezechilibru. Si nici macar nu era un subiect care sa merite!