Eu, copacul

Dacă tot am început seria nasturelilor,  m-am gândit sa mai împărtășesc cu voi încă un proiect drag mie, care mi-a fost comandat de o persoana draga mie. Copacul. Mi-a luat ceva timp sa îl fac și nu numai din cauza ca era greu de făcut,  cât mai mult din cauza stării pe care o cerea. … Continuă să citești Eu, copacul

Busteni cu ups and downs

Dupa o promovare intensa a expozitiei lui Dali la Cantacuzino, am decis sa stam un weekend in Busteni. Am cautat de disperata cazare in Busteni. Totul era full. A reusit sa gasesc pana la urma o camera la o pensiune chiar draguta - The Ghetto. Cam scumputa pentru gustul meu, dar asta e! De cate ori ii vad expozitia lui Dali in tara noastra?! De mentionat aici ca am vazut-o la Berlin si o parte prin Amsterdam, asa ca era un vis pentru mine si o mandrie ca au reusit sa o aduca in tarisoara mea.

Azi am avut musafiri

"Nicoletă, dacă știam eu când erați mici cum o sa ajungeți când o sa va faceți mari, zău ca nu va ziceam nici "dă-te mai încolo!" "E ca în Dallas, zău dacă nu!" Se mai uita puțin admirativ spre casa în timp ce mai soarbe o gura de apa stând în foișor. Nu m-am întrebat … Continuă să citești Azi am avut musafiri

A trecut un an…

A trecut un an. Un an de când fixam o ușă alba de termopan pe care era un semn mare de intrare interzisa. Un coridor lung, colorat în galben și verde pe care nu exista nici măcar o băncuța, doar niste bare dezmembrate deja de multi oameni care au asteptat ca si noi un semn. … Continuă să citești A trecut un an…

Ziua noastra

Zbarnaie telefonul pe ritmurile unei melodii drăguțe. Imi amintesc ca atunci cand am ales-o am zis ca daca o sa fie una ritmata sigur ma voi trezi mai bine dispusă. Cred ca mi-a luat vreo saptamana pana am ajuns sa o urăsc cu pasiune.  Iau telefonul, ma uit si vad ca e 7 si ii … Continuă să citești Ziua noastra

Sunt doar un om căruia îi pasă!

Nu știu cum se face ca toate ideile de subiecte faine îmi vin în cele mai nepotrivite momente. Dar nu ca vin, vin cu flow, cu nume și fir epic. Când sa ajung și eu într-un loc decent unde sa mă pot așeza sa scriu, mai scrie dacă se mai leagă. Mă amuza tot timpul … Continuă să citești Sunt doar un om căruia îi pasă!

Cand am ajuns triști?

Stau si ma întreb cand am ajuns sa nu ne mai bucurăm de nimic, sa nu ne mai bucurăm de viata. Viata noastră a ajuns o serie de lucruri de rezolvat si de probleme de "handle-uit". Vorbesc cu prieteni cu care nu am mai vorbit de mult si discuțiile noastre au ajuns o înșiruire de … Continuă să citești Cand am ajuns triști?

Și tu ești doar o albinuța într-un stup

"Hai lasă,  du-te la spital și vedem!" Discuția continua pe un ton scăzut și nu mai aud detaliile, dar se încearcă o organizare de ceva pentru duminica. E clar ca interlocutoarea nu se simte bine, așa ca i se recomanda sa "stea liniștită și sa mănânce ceva" și văd ele ce fac pana duminica. Face … Continuă să citești Și tu ești doar o albinuța într-un stup