Un mix perfect

Un lucru pe care am omis sa vi-l spun de-a lungul timpului e faptul ca iubesc Grecia.

Primul contact (si ultimul pana azi) pe care l-am avut cu Grecia a fost in luna de miere. Da, stiu ca suna siropos, dar n-are nici o legatura.

Inainte cu vreun an de nunta noastra, sa tot fie vreo 5-6 ani de-atunci, sora mea a plecat pentru o vreme in Grecia. Unul dintre lucrurile pe care mi le-a spus cand s-a intors a fost ca ea e ferm convinsa ca asta e tara ideala pentru mine. Nu am insistat prea mult pe detalii la momentul respectiv, insa cand a trebuit sa decidem destinatia pentru concediu, alegerea a fost unanima!

Pentru mine luna de miere a fost o experienta unica! (nu va ganditi de-aiurea ca nu ala e subiectul discutiei :-)). In primul rand a fost primul drum al meu cu avionul. Nu va pot explica cam ce senzatie de suspendare si ce calduri m-au luat la decolare si aterizare! Aveam senzatia ca vad in jos sub picioare, cum e la telescaun. Sotul meu, un dragut de altfel, ma incuraja: "astea turbulente? Stai sa vezi ce urmeaza, ca asta e nimic!" Dragul de el, ce se mai distra el pe seama mea! Lasa ca mi-o veni si mie randul la un moment dat!

Intr-un final glorios am aterizat la Rodos: “destinatia finala a calatoriei noastre de astazi”, cum zic insotitoarele de bord. Schimbarea fata de peisajul clasic mi s-a parut extraordinara! Invatata cu vegetatia relativ abundenta de la noi (exceptand zonele defrisate ca sa tranteasca cate un cartier de blocuri) mi s-a parut socant sa vad o uscaciune crunta de jur imprejur, presarata doar cu maslini, care, in camp, cred ca sunt singura chestie verde. Dupa cateva minute de mers pe un drum uscat, au inceput sa apara pe marginea drumului o multime de leandri infloriti, imensi si foarte viu colorati. In acel moment m-am declarat multumita. Cred ca am facut cateva zeci de poze cu leandri, ficusi si cactusi imensi. Umblam de la unul la altul ca sa ii pozez, il puneam pe sotu’ sa ma pozeze langa ei, ca sa se vada clar in poza ca sunt de 3 ori cat mine.

Dupa treaba cu plantele am trecut la fauna marina: inca vreo cateva zeci de poze cu pestii care se bateau pe painea pe care le-o aruncasem in apa si multi arici de mare care stateau pe pietre. Un deliciu!

Sa va mai spun si de miile de yacht-uri “parcate” frumos in port... unul avea pe ponton un presulet sa te stergi pe picioare pe care scria “welcome on board”, numai ca era plecat in larg :-).

Imi amintesc perfect fiecare experienta: scufundarile la care am hranit pestii pana m-au muscat de deget, dar n-am putut sa tip ca mi-era sa nu iau apa la bord, terasa absolut geniala pe care am mancat fructe de mare cu sotul meu la o ora tarzie in noapte, toti comerciantii care ne strigau care mai de care, in speranta ca o sa luam ceva de la ei, excursia la Simi, insula de pescari, saraca dar foarte frumoasa, cu casele colorate de parca ar fi fost facute din turta dulce... si multe. Imi amintesc ce am facut in fiecare seara, cu serile grecesti la care ne chinuiam crunt sa invatam pasii dansurilor grecesti, dar stand pe scaun! Ideea era ca daca venea vreunul sa ne ridice sa stim macar sa miscam picioarele si sa nu fim la fel de penibili ca aia de dinaintea noastra! Si serile in care jucam air hockey la hotel! :-))

Toate astea au fost experiente pe care sigur nu o sa le uit toata viata mea, dar care au stat ingropate acolo in memorie, langa alte experiente frumoase, pana astazi, cand m-am intors in Grecia. Inca din momentul in care am urcat in taxi si am auzit muzica greceasca, amintirile au inceput sa imi revina incet, incet. Punctul culminant a fost cina pe care am luat-o singura pe o terasa pustie, suspendata deasupra unor stanci. In apa, o multime de oameni care se relaxau dupa o zi de munca, undeva in stanga un domn la varsta a treia a venit pregatit de acasa cu scaunel si unelte de pescuit, s-a instalat, dupa care a venit la terasa si si-a comandat un frappe! Am tot asteptat sa prinda ceva, dar omul venise acolo doar sa se relaxeze, asa ca nu se grabea foarte tare sa caute capturi.

Acum, la tot mixul asta adaugati si un apus de soare genial si niste barcute pe apa in larg, conturul unor insule... eee... v-ati facut déjà un peisaj?

Acum poate intelegeti de ce Grecia ar fi una dintre tarile in care m-as muta fara sae zit prea mult. Pacat de criza asta si toate grevele. Pe-astea le-am scos din mix ca sa nu stricam peisajul! Oricum, chiar si ca destinatie de vacanta, tot mi se pare o varianta geniala, asa ca sa nu va mirati cand o sa va povestesc de urmatorul concediu, care poate va fi in Grecia! :-)

asa arata un om incantat!

peisaj de mare cu nori si oameni balacindu-se!

si domnul pescar :-)

Anunțuri

Stiu ca ai o părere despre asta! Imi poți spune aici:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s