Destăinuire de corporatist

Toata experiența mea din ultimele luni este noua, ciudata, interesantă, frumoasa….cred.

Dupa ce ești corporatist pentru mai mult de 10 ani, in momentul in care te desprinzi de lumea asta e ciudat. Ai o senzatie de lipsa de echilibru, de insecuritate, de inutilitate. Simți nevoia sa vorbești cu cineva, dar nu ai cu cine. Oamenii normali sunt la serviciu, nu ca tine, jobless.

E greu pana inveti din nou sa vorbești cu oamenii for friendship sake, nu ca ai nevoie de ceva de la ei.

Cand ești aici, ai doua optiuni: sa stai in mijlocul canapelei si sa te deprimi complet si sa iti plângi de mila, sau sa te ridici si sa faci toate lucrurile alea pe care atunci cand erai corporatist te lăudai ca ai vrea sa le faci, dar nu ai timp.

Been there, done that! Both!

Am inceput cu depresia. Apoi am continuat cu furia. Furie pe tot si pe toate. Căutarea vinovatilor. Fresh meat to hate. Eu nu prea știu sa urasc, așa ca efortul de a uri m-a epuizat rapid. Mi-a supt toata energia de a face lucruri frumoase. Si apoi m-am scuturat. Prima tendința a fost sa imi caut frenetic o alta corporatie care sa vrea sa ma subjuge, sa vrea sa imi sugă energia creativa in scopurile proprii. Ghinion! Nu a ieșit!

M-am scuturat din nou si mi-am făcut o lista, un to do list dupa obiceiul corporatist bine implantat in creierul meu. Doar ca acum a fost altfel de lista. Ce mi-ar plăcea sa fac. Si am început. Mi-am reluat obiceiul de a scrie pe blog. Cum urmăream pe vremuri paginile de Facebook ale brandurilor mele, acum imi urmăresc propria mea pagina de Facebook si e fun. Si ai o satisfacție incredibila. Am continuat sa pictez. Si am expus. Si am primit feedback. Si pozitiv si negativ. Important e ca e constructiv. Si am simțit nevoia sa ma extind si sa acopar mai multe nevoi ale consumatorilor. Sau sa le creez eu altele. Si am făcut-o si pe-asta. I have color in my buttons and i enjoy them every day.

De fiecare data cand ma întâlnesc cu cineva, ma întreaba daca nu mi-am găsit job. Hmmmm…. Nu, nu mi-am găsit! Nu știu cand o sa apară ceva! Dar ma bucur de tot timpul pe care il am si ma surprind zâmbind câteodată cand imi dau seama ca pot spune ca sunt happy! Fiecare zi e exploatata la maxim (câteodată si noaptea) si poate pentru prima data in viata mea nu aștept weekendul ca sa trăiesc!

Anunțuri

27 de gânduri despre &8222;Destăinuire de corporatist&8221;

  1. Hey, Nico! Nu te-am mai vazut de ceva vreme. In schimb pe Facebook apareai din ce in ce mai des cu un zambet pe fata. M-am lamurit acum. Vreau sa iti multumesc pentru lucrurile pe care mi/ni le spui aici. E colacul meu de salvare pentru momentele in care cred ca m-a prins inertia din urma. Keep on keeping it on! Cheers!

    Apreciază

  2. ma bucur asa de mult ca o spui in felul in care o spui! It helps a lot. Pentru cei care au urechi sa auda si ochi sa vada: ce faci acum e cel mai sanatos exercitiu de a ramane sanatos 😀 Enjoy every day!

    Apreciază

    1. Oooo da! Asta e clar! Eu nu reneg corporatismul si nici nu condamn sistemul in sine. Nici nu am ieșit din mediul asta pentru ca am vrut neaparat asta. A fost conjunctura de așa natura. Nici nu sunt convinsă ca nu ma voi întoarce acolo. Who knows? Ideea e ca in situația actuala aveam de făcut o alegere intre a-mi plânge de mila sau a profita de timpul pe care il am. Am făcut câte puțin din fiecare. 🙂

      Apreciază

  3. Ar fi extraordinar daca ai renunta la „romgleza”, este deranjanta si denota o superficialitate in gandire. Straduieste-te putin, sigur o sa-ti aduci aminte cuvinte si expresii in romana pe care le poti folosi cu succes in locul celor in engleza. Cand renunti si la „romgleza”, poti spune ca ai scapat de influenta muncii in intreprinderi multinationale.

    Apreciază

  4. Buna Nico
    Am trecut prin starile de mai sus, am experimentat lipsa de respect (deh, nu mai eram X de la banca, eram ‘doar’ X si mi se parea ca nici in ochii copiiilor nu mai reprezint mare lucru.
    Apoi m-am scuturat si am iesit afara: am discutat cu multi oameni, mi-am facut birou la ‘starbucks’ o perioada, am explorat lucrurile pe care credeam ca imi place sa le fac.
    Si la un moment dat lucrurile au inceput sa se lege, compania MEA a ‘decolat’
    cel mai important insa e exact ceea ce spui si tu in final: nu mai astept weekendul sa fiu fericit, sunt fericit si atat.
    Be brave si nu mai cauta ‘un loc de munca’. Dupa cum scrii, sunt convins ca o sa-ti gasesti nisa ta de clienti pentru orice ai face!
    Succes!

    Apreciază

      1. Nu stiu de ce iesirea dintr-o corporatie pare privita de toti cu un sentiment de asa mare eliberare. Am trait peste 10 ani intr-un astfel de mediu si numai conjunctura nefasta a anului 2013 m-a facut sa ma vad in afara corporatiei. Nu a fost alegerea mea si nici a celor cateva zeci de colegi care am fost restructurati. Cand esti acolo, nu realizezi, este firescul evolutie tale, iti place, te simti ca pestele in apa. Sau cel putin asa a fost in cazul meu, eu nu am facut parte niciodata din categoria celor care vor sa-si deschida chocolateria lor sau floraria on line sau mai stiu ce boutique. Nu aduc in discutie avantaje de tip team buidingurile sau gen masina de serviciu, bla. Dincolo de structurarea mentala pe care ti-o confera acest lucru, cel mai mult am apreciat mediul extrem de informational rezultat din interactiunea cu colegii. Nimeni nu-si da seama decat dupa ce iese dintr-un astfel de mediu ce inseamna sa ai oameni de relativ acelasi nivel social, profesional in jurul tau. Cat de multa informatie poti acumula de la ei. Si ei de al tine. A trai printre niste oameni cu relativ aceeasi informatie ca si tine este cel mai mare castig al unei vieti de corporatist.
        Aici am aflat, in discutiile cu fetele (sau baietii) in pauza de pranz sau in pauzele de cafea, despre ultimele tehnologii „novatoare”, ca vorbim de o aplicatie pe smartphone sau de ultima tehnica de epilat laser, cu ceva timp chiar ca ele sa devina „de masa” sau sa intre pe piata romanesca. Schimbul de informatii facut intre oameni inteligenti, care au acces la tehnologie si informatie cred ca este a doua mare achizitie dupa modul structurat in care am invatat de gandesc.
        Dupa cateva luni de lucru intr-o firma star-up (cu potential enorm…..e drept, dar unde oamenii provin din medii neomogene) nu fac decat sa retraiesc frustarea de a nu mai avea aceiasi colegi informati, acelasi mediu bine pus la punct, aceleasi proceduri clare si lucruri organizate. Incetati sa mai blamati corporatiile, pentru ca dincolo de confortul finaciar, reprezinta locuri unde poti gasi cea mai mare concentratie de omogenitate a nivelului de informatie al oamenilor si confortul unor lucruri bine puse la punct. Voi cauta oricand sa reintru in acelasi mediu, chiar daca asta inseamna mai multa disciplina, mai multe ore in plus lucrate. Confortul reiesit din ele este inegalabil in orice alt mediu.
        Nimeni nu ia in calcul cat a contribuit mediul corporatist, international, la dezvoltarea fiecaruia. De la modul cum stii sa te prezinti, la cel vestimentar sau ca si structurare a gandirii, toate sunt la superlativ. Poate ca am lucrat intr-un mediu de top si am aceasta viziune pozitiva, dar numai pentru cine incearca trecerea de la corporatie la start up poate intelege cat de grea e adaptarea si cat de mari sunt piederile si regretele. Poate ca sunt facuta sa lucrez intr-un astfel de mediu ”pentru oameni mari” dat cu siguranta, voi face totul sa il recuceresc.
        Pus in balanta, nu cred ca „iti fura viata personala”, pentru ca iti aduce in plus mult, mult mai multa informatie decat ai putea tu asimila in timpul liber petrecut in parc sau mai stiu eu unde.
        Pentru toate celelate, exista week- end-uri.

        Apreciază

      2. Sunt perfect de acord cu tine referitor la informațiile pe care le acumulezi, la partea socializare si de a re simți parte din ceva mare. Nu știu de ce ai avut senzatia ca blamez corporațiile. Nici eu nu am ieșit din zona asta pentru ca am vrut neaparat, ci ca așa a fost conjunctura. Postarea mea se referă strict la cum alegi sa reactionezi la ieșirea din mediul respectiv. Poți plânge in pumni sau poți profita de timpul pe care il ai.
        Nu cred ca am spus ca iti fura corporațiile viata, dar nu pot spune ca sunt fericita ca nu aveam timp sa stau cu copilul meu. Nu știu daca ai copil, dar in momentul in care il ai deja iti e mai greu sa păstrezi balanța intre cele doua zone ale vieții tale!
        Succes cu întoarcerea in mediul in care te simți cel mai bine. E important sa te simți bine si sa simți ca acolo e locul tau. Fiecare om ar trebui sa aleagă in funcție de acest sentiment!

        Apreciază

  5. Am simtit nevoia sa punctez pentru ca aud tot mai des sintagma „corporatiile care iti fura viata”. Poate nu la tine, poate nu aici, dar articolul inclina un pic in sensul acesta. Am cunoscut multi oameni in cariera mea si din medii diferite. Pot spune cu siguranta un lucru: cei din corporatii de dezvolta personal, intelectual, mult mai rapid decat cei din mediile cu acces mai restrans la informatie. Din toate punctele de vedere, cultural (da, venituri mai mari=acces la forme variate de cultura, calatorii), lingvistic, ca grad de adaptabilitate in societate. Diferenta creata de mediul de lucru este fantastic de mare si am vazut oameni fara experienta unor corporatii care odata intrati in sistem, dupa cativa ani erau mult mai evoluati, de nerecunoscut. Cum am vazut si oameni blamati dupa o viata de lucru in structuri mici, ermetice, fara viziune de ansamblu asupra business-ului, fara sa poate face conexiuni simplu de facut pentru cineva cu experienta unui mediu dinamic. Pentru mine a insemnat enorm si chiar daca au fost si perioade cand am muncit cate 12 h, nu regret nimic versus beniciile aduse si gradul de deschidere oferit, gradul de structurare mental. Nu doar faptul ca nu am copii ma face sa gandesc asa, dar sper sa iau partea pozitiva a acestui neajuns si sa fie un avantaj in cautarea unui job similar. Poate ca oamenii se retrag cu mai multa seninatate din asftel de medii cand au copii, dar poate ca mediile acestea ii cauta mai usor pe cei ce nu au….la urma urmei, viata le echilibreaza pe toate, si poate asa si trebuie. Dar inca o data, faptul de a fi inconjurat de oameni de acelasi calibru intelectual conteaza mult in satisfactia muncii. Cel putin pentru mine. Cat despte tine, iti doresc succes in cautarile tale (aminteai de un interviu intr-o postare anterioara) si cand vei fi pusa in fata unei alegeri, dupa o perioada petrecuta in afara „sistemului” vei avea cred maturitatea sa stii spre ce inclini, acum ca ai gustul ambelor experiente.

    Apreciază

  6. Am trecut si eu acum 2 ani exact prin aceeasi perioada – m-am regasit in cele spuse de tine. Senzatia de inutilitate, lipsa colegilor …si am incercat sa ma bucur de partea de timp liber, de fetitza mea…dar a fost greu. Nu cred ca mi-a iesit. Singurul mod de a depasi momentul a fost cand am gasit o idee si am reusit sa pun bazele unui business de la zero. Am avut la un moment dat o oferta de reintoarcere in mediul de multinationala dar am zis pas ptr ca imi era frica ca nu voi mai avea timp ptr cea mica, ptr business, ptr mine….cred ca ajungem sa apreciem niste lucruri cu adevarat atunci cd riscam sa le pierdem…

    Apreciază

    1. Am avut norocul ca am descoperit frumusetea înainte de a avea o idee de business. Am apucat pentru câteva luni sa ma bucur de liniște si abia cand m-am linistit mi-a venit ideea de business. Dar mi-a fost tare greu pana am învățat sa ma bucur si ce anume sa apreciez.

      Sper ca acum esti bine! 🙂

      Apreciază

    2. Mie mi-a iesit de minune treaba cu lasatul corporatiei in spate. De anul trecut, nu mai lucrez in corporatie si a fost decizia mea. Nu regret aboslut deloc si acum, uitandu-ma in spate nu cred ca m-as mai intoarce in acest mediu.
      Pentru mine experienta corporatista nu a fost una prea fericita (si am lucrat in 3 corporatii pana acum, tot crezand ca urmatoarea experienta va fi altfel). De acord ca mediul corporatist te dezvolta profesional, intelectual, etc dar eu cred ca numai pana la un punct. Sigur, e bine sa lucrezi cu reguli, proceduri, sa iti organizezi informatia si sa faci parte dintr-o structura. Insa, dupa primii ani de dezvoltare incepi sa vezi rigiditatea acestui mediu, pe care odinioara il laudai si incepi sa bati pasul pe loc si sa te opresti din a invata. Din blazare, din lipsa de timp, din frustrare, din lipsa de energie, etc.
      Eu in corporatii am intalnit destul de putini oameni cu adevarat inteligenti, profesionisti, motivanti si asa mai departe. M-am lovit mai degraba de personaje meschine, pline de nemultumiri si vorbe veninoase, secatuite de lupta lor eterna de a fi promovate/i, de a se face vizibili. De cele mai multe ori de la colegii „informati” nu aflam decat ce reteta au mai gatit pe acasa, la ce hotel de nu stiu cate stele au stat in vacanta din Turcia, cele mai noi barfe care circulau prin companie, copilul/pisica/cainele sau mesajele motivationale share-uite pe Facebook, si cam atat. Despre carti, spectacole, tehnologie, chestii ‘wow’, vacante altfel si tot felul de curiozitati despre lumea in care traim nu puteam discuta decat cu prietenii mei, cu care imparteam aceleasi interese.
      Daca ar fi sa lucrez din nou, as alege fara a ezita o clipa, un startup. Da, oamenii din startup-uri sunt haotici. Da, in startup-uri nu sunt proceduri si cam toata lumea face de toate. Dar totodata, oamenii sunt diversi, vin din medii diferite si cred ca se poate construi enorm pe aceasta diversitate. In corporatie, oamenii sunt cam din acelasi mediu, au cam aceeasi pregatire si cam aceleasi interese (iar exceptiile se simt ca niste outliers), ceea ce pentru mine nu e suficient pentru a ma dezvolta.
      Dar asta a fost experienta mea, pentru mine nu era un mediu frumos. Acum ma bucur ca am timp sa fac toate lucrurile la care visam cand eram in corporatie, invat multe de una singura si mi-e bine asa.

      Apreciază

      1. Ma bucur foarte tare pentru tine!
        Am facut si eu un an de cand am părăsit mediul, doar ca la mine a fost mai greu pentru ca nu a fost 100% decizia mea de a ieși de acolo. A fost un concurs de împrejurări. Dar clar acum nu il regret si iti dau dreptate la partea cu diferența dintre corporatisti si restul.
        De cand am scris postarea asta s-au întâmplat multe si am cunoscut foarte mulți oameni frumosi si curati.

        Succes in continuare si o sa fac un up-date la postarea asta! 😉

        Apreciază

Stiu ca ai o părere despre asta! Imi poți spune aici:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s