senzatii

Cand dai piept cu viata

~ nicodumitrascu ~ Scrie un comentariu

Am câteva zile bune de cand am gura lipita. Nu vorbesc decât strictul necesar, acolo unde e nevoie. In rest...o mare bătălie de gânduri. Ma concentrez la cate un pas ca sa nu ma apuce panica. A început cu telefonul. Eram intr-o întâlnire, dar il așteptam. M-am scuzat si am răspuns. Prin hohote de plâns … Continuă să citești Cand dai piept cu viata

Cum ne mai ciocnim

~ nicodumitrascu ~ Scrie un comentariu

Ca orice om, am si eu zile bune si zile proaste! Depun niste eforturi extraordinare ca măcar copilul sa nu le simtă. Din păcate nu prea imi iese! Este copilașul asta un burete de emoții, de stări! Absoarbe tot! Si daca nu iti convine ca e nervos, mai întâi trebuie sa te uiti la tine! … Continuă să citești Cum ne mai ciocnim

Asteptari de fericire

~ nicodumitrascu ~ Un comentariu

Toata viata așteptam ceva! De regula de la alții! Si tot de regula nu prea știm ce! Toata viata noastră începe de la "abia aștept sa ma fac mare", continua cu "abia aștept sa vina weekendul/ concediul" si se încheie cu "abia aștept sa mor si sa nu ma mai chinui asa". Prea puțin ne … Continuă să citești Asteptari de fericire

Vrei sa fii prietenul meu?

~ nicodumitrascu ~ Scrie un comentariu

Ați sesizat ca pe măsura ce înaintăm in vârstă ne e din ce in ce mai greu sa ne împrietenim cu oameni noi? In copilărie era super simplu! Ma uit acum la copilul meu cum se duce la alți copii si ii întreaba: "vrei sa fii prietenul meu?" Si de la asta la alergatul in … Continuă să citești Vrei sa fii prietenul meu?

Destăinuire de corporatist

~ nicodumitrascu ~ 27 comentarii

Toata experiența mea din ultimele luni este noua, ciudata, interesantă, frumoasa....cred. Dupa ce ești corporatist pentru mai mult de 10 ani, in momentul in care te desprinzi de lumea asta e ciudat. Ai o senzatie de lipsa de echilibru, de insecuritate, de inutilitate. Simți nevoia sa vorbești cu cineva, dar nu ai cu cine. Oamenii … Continuă să citești Destăinuire de corporatist