Vrei sa fii prietenul meu?

Ați sesizat ca pe măsura ce înaintăm in vârstă ne e din ce in ce mai greu sa ne împrietenim cu oameni noi?
In copilărie era super simplu! Ma uit acum la copilul meu cum se duce la alți copii si ii întreaba: „vrei sa fii prietenul meu?” Si de la asta la alergatul in jurul hotelului sau prin tot restaurantul e un pas foarte mic.

La noi e cu tatonări. Ne sondam interlocutorul in încercarea de a ne da seama cum gândește, ce principii de viata are. Doar in urma sondarii decidem daca suntem dispusi sa investim in aprofundarea relației sau nu.

Imi place sa socializez. Ma simt bine cand sunt înconjurată de oameni. In ultima vreme am realizat insa ca orice situație noua in care trebuie sa cunosc oameni noi ma stresează pana la refuz. Am senzatia aia de incomod, de stres. Si stau si ma întreb de ce. Ce se poate întâmpla? In cel mai rau caz nu o sa imi fac prieteni noi. Cum am ajuns la stres?

Copilul meu a concluzionat zilele trecute foarte simplu: „Mami, prietenii astia noi ai mei nu prea ma baga in seama!”, dupa care a si dat uitării.

Ar fi o idee buna sa mai învățăm de la copii modul usor de a lua lucrurile! Viata ar fi mult mai simpla!

Anunțuri

Stiu ca ai o părere despre asta! Imi poți spune aici:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s