Toata viata așteptam ceva! De regula de la alții! Si tot de regula nu prea știm ce!
Toata viata noastră începe de la „abia aștept sa ma fac mare”, continua cu „abia aștept sa vina weekendul/ concediul” si se încheie cu „abia aștept sa mor si sa nu ma mai chinui asa”.
Prea puțin ne dam seama si știm sa apreciem momentele frumoase, iar asta se intampla cand deja suntem suficient de maturi sa ne dam seama cam ce ne-ar lipsi sau ne-ar face plăcere.

Pentru mine așteptarea mare a fost de la ceilalți. In permanenta aveam nevoie de cineva sa ma facă fericita. Daca ceva imi ieșea bine, trebuia sa vad aprecierea si sa o primesc de la cei din jur ca sa pot fi multumita de rezultat. Daca ceva nu imi ieșea bine, întotdeauna exista o explicație, care culmea, ma disculpa.

Stările mele de bucurie, de tristete, de multumire, de mândrie, de dezamagire, toate erau determinate sau influențate de diversi factori. E o senzatie destul de ciudata. Pe de o parte e ok, ca de fapt te ascunzi in spatele tuturor si tu nu iti asumi niciodată sentimentele respective. Pe de alta parte, cred ca e de-a dreptul trist cand realizezi ca nu tu esti cel care își conduce propria viata. In permanenta fericirea ta depinde de… alții.

In urma cu câteva luni, la prima ninsoare de anul trecut, ma întorceam seara târziu de la o întâlnire cu fetele de la clubul de carte. Ningea afara frumos, cu fulgi mari de-aia de vezi in desenele animate Disney. Mergeam pe podul de la Basarab si rememoram ziua si cred ca pentru prima oară in viata m-am simțit fericita. Dar fericita like „sunt fericita eu cu mine”, „sunt fericita eu de mine”. Fara nici un factor extern. Fara sa aștept sa vina cineva si sa imi spună „uau, ce zi ai avut! Te invidiez!”. Nu!
Cred ca nici o stare nu se compara cu cea de atunci. Nici una dintre cele „provocate” de alți factori. Era a mea. A pornit din capul pieptului si a stat acolo ceva vreme.

Mi s-a mai întâmplat de câteva ori de atunci. Cam cu aceeași intensitate. Acum ne cunoaștem. Știm la ce sa ne așteptam una de la cealaltă.

Cred ca a fost una dintre cele mai de preț lectii invatate in ultima vreme. It’s in you! Învață cum sa o scoti de acolo! Nu aștepta de la alții sa facă pentru tine ceea ce nici singur nu știi sa faci.