Diavolul vine sub forma unui…job description

Ma lăudam eu sus si tare mai săptămânile trecute cu echilibrul minunat la care am reușit sa ajung la aproape șase luni după ieșirea din corporatism. Problema gravă e ca a inceput sa imi placa. Toata ziua si câteodată si noaptea ma gândesc numai la modele de nasturi pe tricouri, la alte elemente care ar putea fi decorate cu nasturi, la mesajele pe care vreau sa le transmit cu fiecare item la care muncesc cu orele ca sa iasă așa cum vreau eu. Mi-am făcut o lista. De fapt mai multe. Una cu itemuri de decorat, alta cu mesaje si alta cu etapele in care sa le abordez. Am inceput cu tricourile, am continuat cu felicitările de Crăciun si rame de poze (daca v-am făcut curioși, puteți intra pe Facebook.com/coloryourday). Umplu agende si imi vuiește capul de idei, dar imi place.

Zilele trecute m-am vazut cu o prietena la o ceainarie. Si ea a ieșit din lumea aia cam in același timp cu mine si ne-am vazut ca sa share-uim experientele. In timp ce vorbeam amândouă deodată in stilul specific feminin, gesticuland mult si intrerupandu-ne reciproc, apare un domn, care părea sa fie ownerul localului. Nu l-am băgat in seama decat intr-un moment in care a inceput sa despacheteze niște chestii. M-am uitat din ce in ce mai atent, genul holbare, pana mi-am dat seama ce face si am intepenit. Iartă-ma, Bianca, dar nu mai stiu ce am mai vorbit după faza asta! Eram complet socata. Omul ăla punea pe canile din locatie niște huse crosetate din lână. Husele MELE! Aveți idee cam de câta vreme caut așa ceva? A fost una dintre primele idei din prima lista, înainte sa verific daca stiu sa cos nasturi. Am căutat peste tot, dar nu am găsit, așa ca ma obisnuisem la gândul ca nu exista, iar eu de crosetat, zău ca nu ma apuc. Aia imi mai lipsea! Parca ma si vad! Gura sobei si mamaia cu andrelele. :-))) No, thank you! Sewing machine is more than enough. Abia m-am specializat pe picioruse si alte accesorii.

Ma rog! L-am abordat pe om, sa nu credeți ca a scăpat, dar din păcate nu le-a cumpărat dintr-un magazin, așa cum speram, ci i le face cineva. Sa nu credeți ca ochii mei sclipitori l-au făcut sa imi dea sursa. Nu eram decat targetul perfect ca sa scoată niște profit, fara prea mare efort. Pentru prețul corect am negociat cu el sa imi facă si mie câteva, dar a rămas sa revină cu telefon pentru detalii. Nu va explic cam cat am așteptat telefonul ăla. S-a făcut seara si nu a mai venit. M-am îmbrăcat frumușel si mi-am luat copilul sa mergem la o petrecere de copii. In timp ce ma agitam ca eroina de la Jiu cu 5 sacose (una cu haine de schimb si diverse servetele ale copilului, alta cu cadoul, papornita mea si alte chestii adunate in viteza), sa intram in taxi copilul, eu plus sacosele, suna telefonul. Un număr pe care nu il aveam. Yeeeeyyyy! Fericire maxima! M-am luminat brusc! Răspund cu emoție si domnul mi se prezintă. Nu, nu ca cel pe care il așteptam, ci un domn de la o agenție de recrutare. Hmmmmm…. Trebuie sa recunosc ca l-am cam repezit, dar domnul mi-a trimis totuși job description si un self asessment pe care sa il execut.

Așa. Si acum ce fac? Am in fata doua optiuni. Doua variante de a-mi folosi timpul si energia. Am de ales între nasturii si creativitatea mea, libertatea si echilibrul pe care mi le-am dobândit cu greu si jobul intr-o companie care mi-ar asigura partea financiară, nevoia aia de apartenenta la grup, nevoia mea permanenta de a socializa si de a vorbi. Un weekend întreg am fost un pachet de nervi. Știți senzatia aia de draci in stomac? Așa am fost eu! Cantaream continuu optiunile.

După ce m-am îngropat adânc in gândurile astea, mi-am dat seama ca au trecut 3 zile si nu am mai avut nici măcar o idee creativa. Nimic. Nu am cusut un nasture, nu am desenat un model, nu am gândit un mesaj. Si mi-am dat seama ca totul s-a blocat de la acel telefon. Ca mi-am pus caii înaintea carutei. Ca omul m-a sunat sa ma cheme la un interviu, nu am semnat contractul.

Stau si ma gândesc ce o sa fac daca o sa ajung pe bune in situația in care sa fac alegerea. Cred ca va fi unul dintre acele momente grele care imi va rămâne in memorie pentru multă vreme. Din păcate toata viata este un mare sir de alegeri. Unele le faci cu sufletul, altele cu mintea. Vedem ce va prima atunci cand voi ajunge acolo!

Pana atunci mai nasturesc ceva si ma umplu de energie la fiecare tricou finalizat. Nu va mai spun ce senzatie am avut la prima comanda si la prima livrare! Senzatie!🙂

Stiu ca ai o părere despre asta! Imi poți spune aici:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s