Visurile frumoase pot fi contagioase

Am ajuns sa fiu convinsă in ultima vreme ca oamenii frumosi vin din același loc. In decursul vieții se întâmpla ca in acea mare lista de prieteni si cunostinte sa ai o mini lista de oameni extraordinari. Sunt oamenii aia in esenta buni, cu principii si coloana vertebrală. Sunt cei cu care te simți bine discutand despre orice. La care nu te deranjează cand te contrazic, pentru ca știu sa argumenteze si de multe ori reușesc chiar sa te convingă.
Un lucru de care ma bucur extraordinar de tare in ultima vreme e ca ma pot înconjura de acești oameni. Stau cu oameni care imi plac. Am libertatea de a alege cu cine sa imi petrec timpul si o intrebuintez la maximum.

Normal ca in discutii începi sa povestești despre diversi alți prieteni. Dai exemple, povestești experiente. Cel mai haios este ca in permanenta ti se pare ca oamenii astia trebuie sa se cunoască, sau le povestești despre cineva ca si cand l-ar cunoaște. Si cand ii vezi fata mirata iti dai seama ca încă nu au avut ocazia.

Mi s-a întâmplat ieri o faza de genul asta. M-am întâlnit cu o prietena cu care am lucrat in urma cu vreo 12 ani si cu care nu m-am mai vazut tot cam de atunci. Normal ca ne-am încins la discutii, ca pe Facebook vezi doar niște poze, vezi proiectata o imagine pe care o vor oamenii, nu neaparat cum e viata lor pe bune. Si am ajuns sa ne dam exemple de oameni si de situații una alteia. Dintre exemplele pe care ni le-am dat am descoperit ca de fapt lumea e mica si ca se aliniază astrele de așa natura încât ne fac sa întâlnim the right people. Nu trebuie decât sa ii recunoastem. Ne-am dat seama ca amandoua cunosteam oamenii aia, din contexte diferite, doar ca am ținut legătura cu ei in mod diferit.

Așa ca stăteam si ma gândeam: daca am reuși sa adunam toți oamenii astia într-un loc si daca am reuși sa ii cooptam într-o acțiune, oare nu am putea da un exemplu? Nu am putea sa inspiram oamenii cărora le e frica sa facă ce le place?

Acum pragmaticii imi vor spune ca nu ne lasa bancile sa ne trăim visul. Corect! Suntem mulți in situația asta. Dar v-ați gândit vreodată cam cati sunt cei cărora le e frica sa viseze? Cati se ascund in spatele acestei scuze sau in spatele unui job pentru ca e mai sigur? Cunosc mulți care ar avea timpul sa viseze si sa si încerce sa si-l îndeplinească dar care s-au blocat. Își trăiesc zilele la fel si prefera sa dea vina pe alții ca nu au putut sa viseze. Cand începi sa iti implementezi visul exista posibilitatea ca tot ce ai visat sa fie un esec. Sa ti-l distrugi! Si atunci la ce ai mai visa? Dar…cu ce te ajuta sa nu încerci? Nu o sa știi niciodată!

Stiu ca ai o părere despre asta! Imi poți spune aici:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s