Vorbim de „purtarea crucii” și vorbim de speranța la libertate. Nu purtarea crucii în sensul biblic, ci adaptat la probleme mai pământene. Vorbim de cei care nu se scutură ca să iasă din situații care le displac pentru că sunt convinși ca aia e crucea lor. Vorbim de cei care prefera să își ducă crucea și să se plângă în loc sa tragă aer în piept și să vadă visul care îi așteaptă după fereastră.

Oare ce e mai greu? Să te schimbi sau să iti duci crucea?