In momentul in care am vazut poza intr-o carte despre China m-am indragostit. Nu o „indragosteala” sexuala, ci mai mult una spirituala. O expresie care iti transmite in acelasi timp batranete si tinerete, experienta si totusi o anumita prospetime jucausa.

Mi-am luat inima in dinti si m-am apucat sa il pictez. Am pornit cu inima stransa pentru ca eram convinsa ca prin pictura ii voi pierde din caracteristicile pe care eu le apreciam atat de mult. Pe masura ce lucram la el, imi devenea din ce in ce mai greu sa il „imbatranesc”. Am lasat procesul imbatranirii ultimul din toata pictura si am ezitat mult. Multi oameni care vazusera poza initiala si pictura cu chinezul in varianta tanara ma intrebau de ce l-am intinerit. Asa ca am stat si m-am intrebat si eu.

Dupa o vreme mi-a venit si raspunsul: chinezul acela a fost pozat in urma cu ceva ani…