In urma cu mai mult de 3 ani am inceput sa merg la atelierul Sultana. Am pornit cu incetul dintr-o dorinta foarte mare de a crea ceva frumos, dar cu o teama extraordinara ca ceea ce voi face nu va iesi asa cum trebuie. Dupa fiecare sedinta Rodica, paparazzo de serviciu, imi trimitea o serie … Continuă să citești Senzatii
timp liber
Vernisez, deci pictez!
Dupa o pauza considerabila m-am reapucat de pictura. Intai incet, fara prea mare curaj, apoi din ce in ce mai sigura pe mine. Miscarile imi reveneau, placerea de a pune culoare unor stari, unor trairi, devenea din ce in ce mai intensa. Am inceput timid cu doua tablouri foarte dragi mie lasate incepute in urma … Continuă să citești Vernisez, deci pictez!
Copilarie – partea a treia
Traim cu totii intr-o vesnica criza de timp. Din pacate atunci cand am crescut au venit si responsabilitatile si vesnica proritizare a timpului care cateodata ne iese, cateodata nu. Din cauza asta am tot ezitat inainte sa trec la partea a treia, care este despre parinti. Am asa de multe amintiri, dar pentru ca stiu … Continuă să citești Copilarie – partea a treia
Copilarie – partea 1
Desi m-am nascut si am trait cativa ani in perioada comunista, nu ma pot plange ca am patimit prea tare, asa cum auzi de cele mai multe ori. Parintii mei prinsesera posturi bune, ceea ce ne-a oferit un confort in primul rand financiar, dar ne-a asigurat si multe alte avantaje, de genul concediilor petrecute in … Continuă să citești Copilarie – partea 1
Povestea chinezului
In momentul in care am vazut poza intr-o carte despre China m-am indragostit. Nu o "indragosteala" sexuala, ci mai mult una spirituala. O expresie care iti transmite in acelasi timp batranete si tinerete, experienta si totusi o anumita prospetime jucausa. Mi-am luat inima in dinti si m-am apucat sa il pictez. Am pornit cu inima … Continuă să citești Povestea chinezului
E o stare!
Starea pe care o am cand beau o cafea la Sorbona, in mica piateta cu fantani arteziene, nu cred ca as putea sa o am in orice alta parte. Nici cea pe care mi-o dau strazile inguste de pe Montmartre, sau pictorii ambulanti care fac portrete pe loc, sau tarabele minunate cu o multime de suveniruri.
Pictura 2
Stiu ca poate ati crezut cu totii ca treaba asta cu pictura e un capriciu care o sa treaca, mai ales ca nu am mai postat nimic legat de asta in ultima vreme. Ei bine, daca asta ati crezut, v-ati inselat. In afara de faptul ca in ultima vreme m-au cam napadit probleme mici si … Continuă să citești Pictura 2
Dupa vernisaj
Saptamana asta a fost vernisajul de la cursul de pictura. In primul rand vreau sa le multumesc Sandei si Mirelei pentru sustinere. Nu mai spun de sot, care ma sustine in fiecare zi! In al doilea rand vreau sa le multumesc domnului si doamnei Sultana, care sunt niste oameni extraordinari si care au grija ca … Continuă să citești Dupa vernisaj
Vernisaj
Ei dragilor, sa nu credeti ca daca nu am mai scris nimic nici nu am mai facut nimic! Din pacate a fost o perioada aglomerata. Ba ouale, ba prajiturile, ba copilul. Viata de casnica 🙂 Dupa cum va anuntam inca de acum ceva vreme, a venit momentul vernisajului la cursul de pictura. O parte dintre … Continuă să citești Vernisaj
Teatru
In ultima vreme am simtit un puternic imbold de a ma culturaliza. Prin urmare mi-am luat sotul, am mai luat niste prieteni si am umblat din teatru in teatru. In ultimele doua saptamani am fost la trei piese. Toate trei au avut ca tema centrala cuplul, sau mai in detaliu: evolutia cuplului. Prima piesa a … Continuă să citești Teatru
Nico Dumitrascu's Blog 