Mi-am băgat copilul la bazin. De regula intru cu el, dar de data asta chiar nu am mai avut energia necesara, așa ca m-am așezat confortabil într-un fotoliu și butonez telefonul. Lângă mine, la o alta masa, este un tată cam cu același program. Vorbește la telefon de când m-am așezat eu. Îi explica unei … Continuă să citești Câmpul de lupta
De prin viata adunate
Sa umplem caietul
Îmi amintesc cât de mult îmi plăcea în copilărie sa încep și sa termin lucruri. Cel mai tare simțeam pasiunea la caiete. Eram fascinata sa deschid caietul și sa scriu prima pagina. Trebuia sa fie cu liniatura de matematica și sa aibă spira. Cu cât mai multe file, cu atât plăcerea era mai mare. Aceeași … Continuă să citești Sa umplem caietul
Las’ ca începi tu școala și se da milităria jos din pod
Nu știu dacă am suficienți nasturi de câte ori am auzit expresia asta, și zau ca nasturi am mulți! Îmi amintesc, copil fiind, ca am iubit foarte tare școala. Aveam deja experiență, pentru ca eram continuu legata de fusta sora-mii și mă duceam inclusiv la școală și stăteam în banca cu ea. Săraca! Cred ca … Continuă să citești Las’ ca începi tu școala și se da milităria jos din pod
Am fost și la yoga
Am fost la yoga. De vreo doi ani vroiam sa merg. M-am gândit eu ca mă va ajuta sa mă relaxez și sa mă focusez, eu fiind un mic vulcan în viața de zi cu zi și împrăștiată ca un adevărat creativ. De fiecare data când pomeneam de asta primeam tot felul de păreri, nu … Continuă să citești Am fost și la yoga
Azi am avut musafiri
"Nicoletă, dacă știam eu când erați mici cum o sa ajungeți când o sa va faceți mari, zău ca nu va ziceam nici "dă-te mai încolo!" "E ca în Dallas, zău dacă nu!" Se mai uita puțin admirativ spre casa în timp ce mai soarbe o gura de apa stând în foișor. Nu m-am întrebat … Continuă să citești Azi am avut musafiri
A trecut un an…
A trecut un an. Un an de când fixam o ușă alba de termopan pe care era un semn mare de intrare interzisa. Un coridor lung, colorat în galben și verde pe care nu exista nici măcar o băncuța, doar niste bare dezmembrate deja de multi oameni care au asteptat ca si noi un semn. … Continuă să citești A trecut un an…
Ziua noastra
Zbarnaie telefonul pe ritmurile unei melodii drăguțe. Imi amintesc ca atunci cand am ales-o am zis ca daca o sa fie una ritmata sigur ma voi trezi mai bine dispusă. Cred ca mi-a luat vreo saptamana pana am ajuns sa o urăsc cu pasiune. Iau telefonul, ma uit si vad ca e 7 si ii … Continuă să citești Ziua noastra
Sunt doar un om căruia îi pasă!
Nu știu cum se face ca toate ideile de subiecte faine îmi vin în cele mai nepotrivite momente. Dar nu ca vin, vin cu flow, cu nume și fir epic. Când sa ajung și eu într-un loc decent unde sa mă pot așeza sa scriu, mai scrie dacă se mai leagă. Mă amuza tot timpul … Continuă să citești Sunt doar un om căruia îi pasă!
Cand am ajuns triști?
Stau si ma întreb cand am ajuns sa nu ne mai bucurăm de nimic, sa nu ne mai bucurăm de viata. Viata noastră a ajuns o serie de lucruri de rezolvat si de probleme de "handle-uit". Vorbesc cu prieteni cu care nu am mai vorbit de mult si discuțiile noastre au ajuns o înșiruire de … Continuă să citești Cand am ajuns triști?
Și tu ești doar o albinuța într-un stup
"Hai lasă, du-te la spital și vedem!" Discuția continua pe un ton scăzut și nu mai aud detaliile, dar se încearcă o organizare de ceva pentru duminica. E clar ca interlocutoarea nu se simte bine, așa ca i se recomanda sa "stea liniștită și sa mănânce ceva" și văd ele ce fac pana duminica. Face … Continuă să citești Și tu ești doar o albinuța într-un stup
Nico Dumitrascu's Blog 