Ce am simtit: "Usa" cred ca a fost unul dintre primele tablouri facute de mine singura, fara ajutorul profesorului. Tema am ales-o dintr-o carte cu tot felul de texte motivationale neimpresionante, dar cu imagini care te faceau sa vibrezi. Pentru mine"Usa" inseamna deschidere, inseamna un indemn sa nu uiti sa fii deschis pentru ca frumusetea … Continuă să citești Usa
Nu-mi mai amintesc primul contact pe care l-am avut cu Mocanita, dar stiu ca era unul ditre lucrurile pe care mi le doream de mult sa le fac – o plimbare cu o Mocanita. Multa vreme nici macar nu m-am interesat daca mai circula sau daca mi-as putea indeplini vreodata visul. Cand am facut programul … Continuă să citești “Hai cu toti la Moldovita, Ca ne-asteapta Mocanita”
Am primit observatii ca nu mi-am continuat povestile despre tablouri, asa ca e momentul sa revenim la povesti! 🙂 In toata perioada cat am stat acasa, inainte de a reveni in campul muncii, tot ce am lucrat avea in comun un element: miscari repetitive. Ma ajuta foarte mult toata acea munca asidua de 10 – … Continuă să citești Inca doua bucatele de suflet pe panza
Am promis ca o sa fac o incursiune in sufletul meu si in expresia lui pe panza, asa ca o sa incep in seara aceasta. O sa incerc sa merg pe firul rosu, asa cum a evoluat relatia mea cu pictura si asa cum au crescut sentimentele mele in timp. In prima perioada in care … Continuă să citești Suflet pe panza 1
In urma cu mai mult de 3 ani am inceput sa merg la atelierul Sultana. Am pornit cu incetul dintr-o dorinta foarte mare de a crea ceva frumos, dar cu o teama extraordinara ca ceea ce voi face nu va iesi asa cum trebuie. Dupa fiecare sedinta Rodica, paparazzo de serviciu, imi trimitea o serie … Continuă să citești Senzatii
Dupa o pauza considerabila m-am reapucat de pictura. Intai incet, fara prea mare curaj, apoi din ce in ce mai sigura pe mine. Miscarile imi reveneau, placerea de a pune culoare unor stari, unor trairi, devenea din ce in ce mai intensa. Am inceput timid cu doua tablouri foarte dragi mie lasate incepute in urma … Continuă să citești Vernisez, deci pictez!
Primele mele cuvinte nu au fost clasicele “mama” sau “tata”, ci “Lili, gentuta”. Lili e sora mea, mai mare decat mine cu 5 ani. M-am nascut cu ochii pe ea si pe gentuta mea alba cu pestisori gri sau bleu (asta chiar nu-mi mai amintesc exact). Cand am aparut in peisaj a fost incantata ca … Continuă să citești Copilarie 4
Desi m-am nascut si am trait cativa ani in perioada comunista, nu ma pot plange ca am patimit prea tare, asa cum auzi de cele mai multe ori. Parintii mei prinsesera posturi bune, ceea ce ne-a oferit un confort in primul rand financiar, dar ne-a asigurat si multe alte avantaje, de genul concediilor petrecute in … Continuă să citești Copilarie – partea 1
In momentul in care am vazut poza intr-o carte despre China m-am indragostit. Nu o "indragosteala" sexuala, ci mai mult una spirituala. O expresie care iti transmite in acelasi timp batranete si tinerete, experienta si totusi o anumita prospetime jucausa. Mi-am luat inima in dinti si m-am apucat sa il pictez. Am pornit cu inima … Continuă să citești Povestea chinezului
Starea pe care o am cand beau o cafea la Sorbona, in mica piateta cu fantani arteziene, nu cred ca as putea sa o am in orice alta parte. Nici cea pe care mi-o dau strazile inguste de pe Montmartre, sau pictorii ambulanti care fac portrete pe loc, sau tarabele minunate cu o multime de suveniruri.
Nico Dumitrascu's Blog 